Nu toți oamenii sunt potriviți să rămână mereu alături de tine. Lângă unii vei trăi povești de dragoste, alături de alții te vei simți împlinită, unii îți vor oferi gratis lecții de viață și alții vor cere de la tine totul. Vor rămâne cei pentru care nu vei suferi. Vor pleca oamenii mărunți. Vei ști după asta pe cine să prețuiești și pe cine să iubești. Vei învăța din mers cum să păstrezi și cum să lași. Apoi vei fi fericită.

Unii oameni nu au treabă cu sufletul tău pereche. Unii nici prieteni buni nu sunt. La plecarea lor doar vei mulțumi cu jumătate de gură și vei respira ușor. Atunci nu vei mai depinde de nimeni. Trebuie să știi să refuzi o iubire neîmpărtășită și să ignori niște cuvinte fără fapte. Trebuie să treci dincolo de atașament sau deprindere și să vezi cum stau lucrurile cu adevărat. Atunci vei recunoaște că nu toți oamenii sunt la fel. Unii pe care-i credeai de suflet se vor vedea nepotriviți în lumea ta, alții pentru care nu aveai nici un interes vor deveni importanți. Așa fiecare își va găsi locul său în viața ta.

E bine când cei pentru care nu simți nimic pleacă. Și e bine când cei pentru care simți totul, dar primești doar indiferență pleacă și ei. E bine să lași și e bine să cedezi uneori. E frumos să găsești o minune în fiecare zâmbet. Ca să o poți găsi până la urmă, trebuie să treci peste oameni lași, oameni lipsiți de caracter. Trebuie să spui un mulțumesc și să mergi mai departe. Atunci vei găsi ceea ce ai căutat.

Unora care au plecat din viața mea le pot spune doar asta: „mulțumesc că ați făcut-o la timp”.