fb

Când oamenii se îndepărtează de tine, lasă-i și tu să plece cu adevărat

Viața este asemenea unei matrice neomogene, care își schimbă forma ori de câte ori luăm o decizie sau facem o acțiune. Întotdeauna există ceva care îi modifică esența, încurajându-ne să preluăm roluri noi și forțându-ne să renunțăm la altele mai vechi. Este firească această ordine a lucrurilor.

Totuși, întrucât preferăm rutina, confortul și scenariile cu care suntem deja obișnuiți, deseori ne simțim frustrați când trecem prin anumite schimbări. Mai mult de atât, se întâmplă ca aceste schimbări să fie benefice și calitative pentru noi, chiar dacă sunt dureroase și greoaie, iar noi să ne împotrivim lor, preferând să ne lăsăm pradă confortului.

Deosebit de dificil experimentăm perioadele în care renunțăm la oamenii semnificativi din viața noastră, sau invers – când acești oameni își doresc să-și continue calea existențială fără noi. Trăind astfel de experiențe, reacționăm grav, ostil și impulsiv. Ne simțim răniți și trădați, chiar dacă motivele care au catalizat această decizie ne-au fost explicate într-un mod calm și rațional. Orgoliul nostru preia controlul asupra situației și nu ne permite să empatizăm cu această persoană.

Dar ce ar fi dacă am încerca să ne abstractizăm de la tumultul emoțional de care suntem ghidați și să ne uităm altfel la această legitate a vieții…

Doar gândiți-vă, fiecare dintre noi este creatorul propriei vieți. Cu toții avem dreptul să decidem pentru noi alături de cine și în ce circumstanțe să ne trăim viața. Firește că acest lucru nu ne permite să fim indiferenți sau violenți cu alți oameni, rănindu-i și poziționându-ne superiori lor. Nu, acest lucru nu ne scutește de responsabilități morale. Dimpotrivă, el ne permite exercitarea acestor responsabilități într-un mod care nu ne neglijează necesitățile, sentimentele și deciziile.

Prin urmare, ajungem să înțelegem că nu putem judeca alegerea altor oameni de a merge înainte fără noi, exact așa cum alții nu ne pot judeca la rândul lor pentru deciziile noastre. Important este, însă, modul în care facem această schimbare. Întrucât ea se reflectă nemijlocit și asupra vieții altui om, e responsabilitatea noastră morală să-i explicăm de ce o facem, eliberându-l de sentimentul abandonului și îndoieli inutile.

În același fel, se va întâmpla să ne aflăm noi înșine în locul omului părăsit. Atunci va trebui să dăm dovadă de empatie și profunzime a sufletului, lăsându-l să plece, cu adevărat, fără regrete, cuvinte nespuse și conflicte nerezolvate. Făcând asta, nu doar facem un ultim act de bunătate genuină pentru omul nostru drag, ci și demonstrăm maturitate psiho-emoțională autentică.

Daniela M.