De prea multe ori confundăm nevoia de a avea nevoie de cineva cu sentimentul iubirii. De prea multe ori amestecăm aceste două definiții, schimbând sensurile, interpretând lucrurile, atașând oameni, ca într-un final să suferim mult.

Poate că iubirea nu cere o definiție. Tot ce contează este să simți, curat și sincer, această emoție puternică. Să te lași purtat de valurile dorinței, ale atașamentului, ale încrederii oarbe. Să guști cu nesaț din bucata de nebunie și să o trăiești.

Doar că de cealaltă parte intervine orgoliul, ego-ul, dorința de a te atașa de cineva, sau de a te alimenta din energia altui om. Atunci riști să cazi în capcana omului disperat, care nu ține cont de sinceritate, profitând de slăbiciunile altuia.

Iubirea nu vine din obligație, din forțare, din îndepărtarea altor emoții. În schimb, nevoia de a atașament forțează doi oameni să își amestece poveștile, trezindu-se la un moment dat supuși acelorași scenarii, dar fiind total străini unul față de celălalt.

Din nevoia de a avea pe cineva alături, apare controlul. Îți este teamă să nu pierzi ultima șansă la fericire. Aproape că obligi omul de alături să rămână, chiar dacă nu vrea. El va rămâne din milă, din interes, din același orgoliu distrugător.

Iubirea însă înlătură orice formă de control. Te apropii de un om pentru a-l cunoaște, te îndrăgostești de felul său de a fi, dar și de cine ești tu, lângă acest om. Descoperi că lucrurile pot evolua atât de simplu, când se întâmplă din dragoste.

Există două lumi și fiecare este unică în felul ei

Să ai nevoie de un om înseamnă să crești o dependență în raport cu el. Îl iubești tot mai mult și mai mult, speri că va veni o zi când își va da seama cât de mult ai sacrificat, cât de mult ai cedat, cât de mult ai ascultat de el. Dar acea zi nu mai vine.

Vine disperarea, gelozia, suferința. La un moment dat zidul construit de tine în fața adevărului se poate prăbuși. Vei descoperi dincolo de el un străin, care nu te-a iubit niciodată. Vei rămâne cu un gust amar și cu falsa convingere că ai încercat.

Iubirea nu creează dependențe, nici atașamente bolnăvicioase. Ea vine din suflet, din puritatea gândurilor, din sinceritatea cuvintelor. Pur și simplu te bucuri de prezența celuilalt, iar sentimentul este reciproc.

Nevoia de emoțiile unui om duce la frică. Îți este atât de frică să te apropii de el, apoi îți este frică să dezvolți relația, ca într-un final să îți fie frică să-l pierzi. Te confrunți cu îndoieli zilnice, cu presupuneri, cu certuri, cu atacuri la persoană.

Vrei să primești mai mult decât oferi, pentru că este vorba despre nevoia ta. Vrei să fii ascultată de fiecare dată, pentru că tu vorbești. Celălalt nu are sentimente atât de sincere, sau visuri atât de mărețe, sau dorințe atât de mari.

Dar iubirea nu înseamnă frică. Trăiești liber, iubești liber, oferi cu multă încredere inima ta, știind că acel om nu o va răni, niciodată.

© De Vorbă cu Tine