Limita iubirii, a prieteniei și a răbdării nu este indiferența. Există o limită mult mai periculoasă, de multe ori ignorată: relaxarea. Acea stare de relaxare pe care o simți după ce omul de alături a plecat undeva. El nu mai este alături de tine.

Nu mai contează unde se află el, important este să nu se întoarcă. Fără el totul a devenit mai liniștit, mai proastăt, mai sigur. A devenit mult mai plăcut să trăiești fiecare zi. Uneori te simți incomod să recunoști acest lucru, dar e adevărul.

Iată până unde pot duce acele mici conflicte, păreri de rău, cicăleli, manipulări abia vizibile, remarci. Până și cel mai iubitor om poate descoperi această limită, chiar dacă până în acel moment a luptat pentru relație.

Atunci când cu ușurare închide ușa după acea persoană și nu mai răspunde la telefon. Atunci începe să respire cu adevărat, de parcă un întreg munte de greutăți a dispărut de pe umeri. Totul a devenit atât de simplu, de ușor.

Ea a înțeles acest lucru, atunci când partenerul pleca în deplasări pentru o perioadă mai îndelungată. A înțeles că lumea ei se schimba în totalitate, putea să se bucure cu adevărat de viață, fără să-i fie frică că va fi criticată, jignită.

Ea începuse să respire cu adevărat, să trăiască frumos. Totul se transforma, nu mai trebuia să fie foarte atentă la felul în care vorbește, la deciziile pe care le ia, la oamenii cu care se vede, la lucrurile pe care le face, la dorințele pe care le are.

Ea se simte eliberată de o povară

Nimeni nu mai merge prin casă, gata să-i critice până și cea mai mică acțiune. Poate să se îmbrace așa cum vrea, nu cum îi spune omul de alături. Poate să privească ce vrea, fără să se îngrijoreze de privirile pline de batjocură ale partenerului.

Nu trebuie să mai rabde cuvintele urâte spuse de acest om, toate provocările făcute intenționat, toate atacurile la persoană. Nimeni nu-i mai ține morală pentru toate opiniile pe care își permite să le aibă.

Ea se temea de o despărțire. Voia atât de mult să aibă parte de cuvinte sincere și îmbrățișări calde. Mult timp a făcut tot posibilul, doar să fie pe placul acestui om, să evite certuri, să păstreze relația. Era obosită de atât de multă gelozie, umilire.

Apoi a înțeles într-o zi, că simte o ușurare, o relaxare, atunci când el închide ușa din urmă, de parcă toate grijile și toată tensiunea ar dispărea odată cu el. Starea ei de bine se îmbunătățea considerabil, lucrurile reveneau la normalitate.

Iată acea limită periculoasă într-o relație: când aștepți ca omul să plece, să nu mai fie alături, să poți să trăiești în liniște acea zi. Când cu ușurare accepți plecarea lui. El a devenit insuportabil, incapabil să înțeleagă și să asculte.

Atunci e vorba despre sfârșitul iubirii, sfârșitul relației.