fb

Bărbații au proasta deprindere să apară atunci când inevitabil femeile iubite îi mai țin minte, dar deja nu îi mai așteaptă

Bărbații se întorc, dacă au iubit cu adevărat. Vor înapoi dragostea ei, sărutările ei, vocea ei, mâinile ei moi. Vor tot ce au trăit odată și nu au reușit să trăiască apoi ceva cel puțin la fel de frumos. Bărbații se întorc din dorința de a păstra. Se întâmplă însă că la întoarcere să nu mai găsească femeia care îi implora cu lacrimi în ochi să nu plece. Se întâmplă ca ea să țină minte tot, să știe tot, să mai simtă, dar să nu mai aștepte. Și atunci întoarcerea lui nu-și are rostul.

Pentru că ce a fost s-a dus, iar ce este nu mai e la fel. Pentru că în timp ea a înțeles unele lucruri. Pentru că până și dragostea adevărată se consumă, dacă nu e întreținută, dacă nu are motive să continue. Uneori din prostie el decide să nu mai fie cu ea, și prostia asta îl obligă să lase un loc gol în urmă, la care vrea apoi să revină. El însă nu-și dă seama că locul dat poate fi ocupat de altcineva, care a înțeles la timp că mai trebuie să și prețuiască, să demonstreze. El pur și simplu a fost indiferent.

Iar indiferent din dragoste nu poți fi. După un timp, el înțelege că orgoliul lui e prea mic pe lângă dragostea pentru ea. El știe ce trebuie să facă, cum trebuie să acționeze și cum să o păstreze alături. El o vrea pentru toată viața. Ea însă s-a schimbat. A înțeles că nu merită să lupte pentru doi și a pornit să-și trăiască libertatea. Apoi a acceptat alt om în viața ei. Apoi a fost fericită. Așa că atunci când el a venit, nu-i mai găsea loc în inima ei. Nu mai spera la un viitor comun. Nu-l mai aștepta.

Bărbații au proasta deprindere să apară atunci când inevitabil femeile iubite îi mai țin minte, dar deja nu îi mai așteaptă. – citat cu autor anonim. 

Foto: sharm.az