Lasă-l… Chiar dacă ți-e dor și doare!

Știu că au trecut deja săptămâni, multe zile în care ai reușit să îți duci greul, mii de momente în care tot ce ai fi vrut era să… fie lângă tine.

Dar nu e. Și cuvintele astea nu vin să te certe pentru că încă-l iubești. De asta se ocupă alții din jurul tău…

Cuvintele astea nu vin să îți spună că ești o naivă pentru că vezi în el lucruri pe care toate prietenele tale le neagă.

Vin simplu ca să îți spună că știu ce simți.

 Și că e în regulă să simți asta.

Probabil ai recitit mesajele vechi din telefon atât de des încât le știi pe dinafară. Nu e nicio problemă dacă încă nu ai avut curaj să le ștergi. Ai să le ștergi când ai să poți să o faci.

Cred că ordinea pozelor în galeria de pe telefon e înscrisă în memoria ta foarte adânc. Știu, ai vrea să le ștergi, dar unele poze sunt foarte reușite. Și-n plus, oricum amintirile îți sunt încrestate în memorie, ce rost are să ștergi niste dovezi fizice ale fericirii tale de atunci?

Iar pozele lui, de pe profilul de Facebook… Știi fiecare poză, fiecare like și ai citit deja toate comentariile. Zâmbești și azi când vezi câte-o poză despre care știi precis când a fost făcută și de ce râdea el cu atâta poftă…

Ca să poți să mergi înainte, nu ai nevoie să te prefaci că ceea ce a fost nu a existat.

Ai nevoie să accepți că acum e parte din tine, fiecare clipă, fiecare experiență, el… Părți din cine ești azi.

Îmi închipui că te-ai săturat să tot citești texte motivaționale care au scopul să îți ridice moralul. Reușesc să te liniștească, pe moment, dar apoi aluneci din nou în durerea ta și parcă nimeni nu poate să aline dorul ăla ce te lovește în cele mai nepotrivite momente.

Știu… Dar ai nevoie să îi dai drumul.

Să-i dai drumul lui.

Să-i dai drumul celei care ai fost cândva.

Să dai drumul imaginii pe care ai pictat-o cândva și despre care erai convinsă că e perfectă.

El, așa cum a fost, nu mai e.

Tu, așa cum ai fost, nu mai ești.

Imaginea aia… Nu mai e. Nu va mai fi.

A, și încă ceva.

Nu îi mai scrie. 🙂

Știu că ai trimis câteva mesaje, la care ai primit răspuns. Întârziat, uneori foarte sec, alteori foarte cald. Uneori nu ai primit deloc.

Și da, se pun aici și toate mesajele pe care ai început să i le scrii, dar cărora nu le-ai dat “trimite”.

Nu îi mai scrie. Și nu îți spun să faci asta din orgoliu. Sau din vreun sfat citit de la vreun expert în relații care spune să nu scrii tu, ca să fie el primul care să scrie că… așa se face.

Nu. Nu îi mai scrie din respect pentru tine. Pentru iubirea ta.

El a ales să plece.

Tu nu ai fost de acord cu alegerea lui.

Dar nu ești tu în putere să judeci sau să încerci să îi schimbi decizia. Așa că niciun mesaj de al tău nu o poate face.

Respectă alegerea omului care ți-a fost iubit.

Lasă-l… Chiar dacă ți-e dor și doare.

M.