Ar putea să implore cu disperare atenția lui, să transforme iluzia în realitate, să caute iubirea acolo unde ea nu există. Ar putea să sacrifice tot ce are mai bun în sufletul ei și să urmeze un străin, să înlocuiască visurile ei cu visurile lui.

Ar putea să uite de sine și să devină femeia perfectă pentru acel bărbat. Doar că propria ei demnitate o oprește să joace acest rol de rezervă, să fie o soluție temporară pentru starea lui de bine. Se iubește prea mult ca să ignore adevărul.

Atunci alege să plece, să se detașeze de o poveste toxică, de omul care i-a arătat ce înseamnă trădarea, dezamăgirea, uitarea, frica. În loc să trăiască frumos iubirea, în loc să construiască în doi, era nevoită să suporte o atitudine egoistă.

Ea se desparte în mod firesc, fără a face din acest eveniment o dramă, o traumă peste care nu poate trece. Firească a fost concluzia la care a ajuns, firești au fost conversațiile ei cu acest om, despre lucrurile care pot fi schimbate.

Atunci când a înțeles că el nu acceptă compromisul, nu caută echilibrul și puțin îi pasă de lumea ei, pur și simplu a oprit totul. Și-a dat seama că trăiește un cerc vicios, luptă pentru emoții străine, devine o umbră a femeii fericite de cândva.

Ea se desparte fără a reproșa ceva, fără a jigni omul de alături. Toate cuvintele au fost deja spuse, toate mesajele au fost deja transmise. Dacă nu a existat o reacție, dacă nu a existat empatie și susținere, nu mai are rost.

Nici nu vrea să demonstreze ceva

Nu vrea să dea o lecție acelui bărbat, să-l învețe cum se iubește, cum se apropie de o femeie, cum se are grijă de sufletul ei. Nu vrea să schimbe acea persoană, știe că oamenii nu se schimbă deloc, dacă în inima lor nu există sentimente sincere.

Se desparte pentru a se regăsi, pentru a-și oferi din nou șansa să trăiască viața, fără a forța nimic, fără a implora de la nimeni afecțiune și implicare. Nu acesta este rolul unei relații, nu disperarea și frica trebuie să fie motivul pentru a rămâne.

Plecarea ei nu este din răzbunare, din dorința de a-l face pe celălalt să sufere. Ea nu dorește nimănui rău, nici chiar omului care i-a adus durere în suflet. Știe că toate lucrurile se vor așeza la momentul potrivit.

Are demnitatea să se detașeze de o lume care nu îi aparține, să caută răspunsuri în propriul suflet. Nu mai așteaptă o reacție, dacă aceasta nu a venit mult timp. Nu așteaptă schimbarea, dacă își confirmă că nu poate fi vorba despre așa ceva.

Atitudinea demnă a motivat-o să stabilească limite sănătoase, peste care acest om a trecut de nenumărate ori. A încercat să empatizeze cu lumea lui, cu trecutul lui, cu anumite reacții, dar era imposibil să devină dependentă de el.

Femeia demnă pleacă fără a lăsa loc pentru o altă șansă. Au fost oferite suficiente șanse, s-au transmis suficiente mesaje. Este momentul să aibă grijă de propriul ei suflet, de propria ei viață, de propria ei liniște.

© De Vorbă cu Tine