Există așa expresie: „Să nu faci bine, că vei primi rău”. Oamenii toxici, oamenii invidioși abia așteaptă să profite de bunătatea altora, să se folosească de energia lor, apoi să-și asume meritele.
Cu cât ești mai bun cu ei, cu atât mai multă energie negativă primești. Totuși, de ce se întâmplă acest lucru? Ar fi normal să primim recunoștință și apreciere pentru intențiile noastre sincere. Iată o parabolă înțeleaptă:
Într-o zi, a venit la ușa unui înțelept o femeie. Când acesta i-a deschis ușa, femeia a început să plângă. I-a vorbit cu lacrimi în ochi:
– Nu știu cum să fac, a vorbit ea printre lacrimi. Am avut mereu un comportament bun cu cei din jur, nu am mințit niciodată și nu am avut intenții rele. Îmi deschideam sufletul, oferind tot ce aveam mai bun.
Dacă era ocazia să fac bine cuiva, acționam cu mare drag, fără să cer nimic înapoi. Ajutam, pentru că aveam sufletul bun. Însă am primit înapoi doar invidie și ură, doar cuvinte urâte. Atât de mult sufăr, știind că au așa comportament.
Mă comportam exact așa cum voiam să se comporte ei cu mine, cu respect și blândețe. Dar acești oameni doar se foloseau de bunătatea mea. Îmi reproșau tot felul de lucruri. Te rog, spune-mi, cum să fac să fie bine?
Bătrânul înțelept s-a gândit un timp, apoi i-a răspuns:
– Mâine, când vor fi foarte mulți oameni în oraș, du-te pe străzile lui și plimbă-te goală.
Femeii nu-i venea să creadă ce aude. A vrut să se asigure că a auzit bine, a mai întrebat o dată, dar bătrânul a oferit exact același răspuns. Atunci femeia s-a revoltat, credea că înțeleptul își bate joc de ea, sau îi spune o glumă proastă.
Înțeleptul doar a privit-o atent, apoi a luat din dulap o oglindă și a pus-o pe podea. Apoi i-a spus:
– Nu vrei să mergi în oraș și să umbli pe străzi dezbrăcată, atunci de ce ai curajul să ieși cu sufletul gol pe aceleași străzi, întâlnind aceiași oameni? Lași toți necunoscuții să îți vadă sufletul, să se folosească de lumina din el.
Dar sufletul tău este ca această oglidă, explică bătrânul. Din acest motiv vezi reflecția ta în alți oameni. Însă nu trebuie să te compari cu ei. Al lor suflet este plin de emoții negative, de ură, de neîncredere. Iată de ce ei văd doar răul, când îți văd sufletul.
Adevărul este că ești oameni nu sunt destul de curajoși și demni să accepte faptul că ești mai bună. Doar oamenii puternici pot să recunoască asemenea lucruri. Cei slabi, toxici, invidioși vor acuza, vor jigni, doar ca să anuleze reușita ta.
– Dar ce pot să fac? – a întrebat femeia
– Urmează-mă, – i-a răspuns bătrânul. A ieșit pe ușă, a înconjurat casa și în acest fel au ajuns în fața unei grădini extrem de frumoase. Cele mai minuate flori erau acolo, de toate culorile.
– Iată grădina mea. În fiecare zi mă trezesc și am grijă de aceste flori. Le ud, le curăț de buruieni, le ocrotesc de orice primejdie. Însă nu am reușit să văd niciodată cum aceste flori înfloresc. Le-am văzut doar înflorite.
Te rog un lucru, învață de la aceste flori, învață de la natură. Fă exact ca florile – deschide-ți sufletul cu multă atenție, cu grijă, nu lăsa ca cineva să dea buzna în viața ta, având pretenția că știe totul despre tine.
Nu sta lângă oamenii care sunt gata să îți rupă petalele. Ei nu te vor putea înțelege niciodată, pentru ei nu există diferență între spini și flori, tot ce vor este să se folosească de tine. Tu nu poți să-i ajuți și nici nu trebuie.
Ei pur și simplu vor vedea în toate reflecția lor urâtă.