Ți s-a spus că doar construind poți avea o relație frumoasă. S-a tot insistat că cedarea nu este atributul oamenilor puternici, că omul de alături va rămâne alături doar dacă vor exista motive, dacă se va demonstra în fiecare zi că are sens.

Dar oare ți s-a spus că tot acest efort trebuie să fie reciproc? Că implicarea ta este direct proporțională cu implicarea celuilalt. Că nimic nu se întâmplă pur și simplu, doar de dragul acțiunii. E nevoie de doi oameni pentru a trece dincolo de superficial.

E nevoie de două suflete, pentru a putea empatiza și simți într-un cuplu. E nevoie de o atitudine, de un fel de a fi care să nu pară egoist, contrar mersului firesc al relației, detașat de realitate și împotriva celuilalt. E nevoie de cunoaștere și apropiere.

Atunci cum să lupți, dacă omul de alături nu simte nimic? Dacă nu-i pasă. Nu este o invenția a ta, ai vrea să fie așa. Este realitatea crudă, un adevăr pe care îl simți în fiecare zi, pe care ești nevoită să-l accepți, de dragul iubirii pentru el.

Răbdarea are limite. Promisiunile în gol sunt pentru scenarii fără viitor. Cum să-ți dorești mai mult, atunci când cel de alături nu își face planuri cu tine? Ai avut încredere că de data aceasta totul va fi diferit, că nu te va mai răni cu un comportament indiferent.

Dar lucrurile s-au întâmplat diferit. Deci, este firesc să acționezi și tu în mod diferit. Să jertfești întreaga ta viață de dragul unui statut inferior nu este o alegere. Nici să închizi ochii la toate gesturile urâte, la cuvintele pline de egoism.

Nu lupta pentru un om rece și străin ție

Pentru un om care nu știe cine ești cu adevărat. Pentru un om care profită de slăbiciunile tale, de aceste sentimente sincere, de felul în care te atașezi de un om drag. Nu lupta pentru un viitor plin cu visuri și doar atât. Visurile se vor risipi, ce va rămâne?

Va rămâne regretul că nu ai plecat la timp. Că nu te-ai detașat emoțional de această poveste, oferindu-ți șansa să iubești și să te iubești în primul rând. Va rămâne acel gust amar, rămas după o dezamăgire cruntă, după eșecul puternic al relației.

Nu lupta doar pentru că poți fi empatică, poți înțelege și asculta. Dar pe tine cine te înțelege? Pe tine cine te ascultă? Au fost momente când te-a întrebat cum îți merge, cum te simți, dacă ai nevoie de ceva? Au fost momente în care pur și simplu să stați în doi, în tăcere.

În sinea ta știi prea bine că nu. Așa cum nu a existat o comunicare eficientă, o implicare vizibilă. Nu s-a întâmplat din cauza ta, erai gata să investești tot, fără să primești nimic. Erai dispusă să acorzi zeci și sute de șanse. Doar că și ele s-au consumat.

Acest om a rămas la fel de indiferent. A rămas la fel de rece în raport cu tine. A tot insistat să-i oferi tot ce ai mai bun, să-l asculți fără să obiectezi. Dar ți-ai dat seama la timp care este diferența dintre dependență și o relație sănătoasă.

Nu lupta pentru ceea ce nu este al tău. Nu accepta să suferi, să fii umilită, să aștepți la infinit o atitudine corectă. Iubește, dar iubește omul potrivit. Implică-te, dar cere aceeași implicare de la celălalt.

© De Vorbă cu Tine