fb

Nu e nimic mai ucigător decât să ții minte în cele mai mici detalii un sărut care nici nu a fost

Din dragoste și în numele dragostei ne creăm iluzii. Cu ele trăim o zi, ani buni, o viață. Deși undeva în suflet înțelegem că niciodată acel vis nu va deveni realitate, îl păstrăm în noi și de dragul lui uităm de alți oameni, alte dorințe, alte visuri. Suntem capabili să ducem asta spre absurd și nu pentru că așa vrem, ci pentru că altă cale de mijloc nu există. Am fi gata și în clipa imediat următoare să oferim acel sărut. Am fi gata imediat să îmbrățișăm acel suflet. Am accepta să oferim viața noastră de dragul unei zile de dragoste. Una trăită alături de omul potrivit.

Amintirile pot fi ucigătoare. Dar și mai ucigătoare sunt visurile gândite de noi care niciodată nu au trecut în amintiri. Imaginează-ți să vrei pe cineva alături și să nu ai. Imaginează-ți înainte de somn, seară de seară, să te gândești la cineva. Imaginează-ți să vrei să oferi atât de multe și să nu poți. Iar în spatele fiecărei dorințe să fie planuri, momente de fericire, săruturi și motive pentru a trăi care niciodată nu vor fi fapt împlinit. Ce vei simți atunci? Cine vei fi atunci?

E adevărat, e aiurea să trăiești cu ceea ce nu poți avea. E adevărată, dragostea corectă e doar cea reciprocă. Dar nu întotdeauna suntem capabili să înțelegem asta. Sunt momente când sufletul o ia razna, gândurile o iau razna, amintirile se strâng în jurul unui vis și tu devii inconștient în propria lume conștientă. Vrei ceva mai mult decât poți avea. Trăiești cu asta. Atunci din dragoste și în numele dragostei ne creăm iluzii. Și cu ele trăim o zi, ani buni, o viață.

Nu e nimic mai ucigător decât să ții minte în cele mai mici detalii un sărut care nici nu a fost.