fb

Când sunteți fericiți, vă delectați cu muzica. Când sunteți triști, începeți să țineți minte textul. La fel și în dragoste

Nu poți să vezi lucrurile în adevărul lor când ești fericit. Sau când iubești. Atunci vei ține la omul de lângă, vei transforma felul lui de a fi într-un exemplu și chipul lui într-un ideal. Nu îți va păsa că e mai rece și uneori nici pe departe nu e omul perfect. Pentru tine va fi perfect iar asta e suficient. Vei trăi fiecare moment, vei gusta din fiecare sărut și îți vei aduce aminte de orice te va lega de el. Chiar și când va fi grosolan sau indiferent, vei ști că a fost un moment când te-a sărutat, a fost un moment când ai fost fericită, a fost un moment de dragoste. Și vei trăi cu acest moment. Pentru că nu ținem minte omul de alături, ci momentele petrecute alături de el. Nu ne este dor de chipul lui, ci de trăsăturile pe care le-am păstrat. Nu iubim ce avem în fața noastră, dar ceea ce cucerim sau ceea ce pierdem. Iubim faptele, gesturile și cuvintele. Și pe noi lângă ele. Iubim fericirea sau tristețea din oameni, în mod diferit. Și la rândul nostru iubim diferit când suntem fericiți și diferit când suntem triști.

Atunci când într-o relație e totul perfect, când lucrurile merg așa cum ți-ai dori și omul de alături e de aceeași părere, nu stai să te oprești la detalii sau detaliile sunt acelea care și unesc doi oameni. Un cearșaf așternut în locul ei, o cafea făcută cu drag, o mână întinsă la timp, un cuvânt spus cu căldură: toate se adună și fac acea relație perfectă. Când lucrurile încep să scârțâie, când apar tot mai mai multe motive de ceartă nu vei lăsa momentele să treacă pe lângă. Vei analiza fiecare detaliu, fiecare părticică din el, fiecare cuvânt. Iar dacă vei pierde ceea ce ai, vei ține cont de asta și mai mult. De asta oamenii triști sau cei care au suferit vor  putea iubi mai mult. Ei știu să iubească un om cu toate detaliile lui, cu povestea lui, cu speranțele și dezamăgirile lui. Ei iubesc până și cu riscul dea nu mai putea iubi vreodată.

Fericirea merge mână în mână cu dragostea, dar abia când nu mai ești fericit îți dai seama ce ai avut și ce ai pierdut. Sau ce ai putea pierde. De asta bărbații în momente de supărare se închid în ei și se gândesc la tot ce a fost, ce poate fi și cum ei pot schimba asta. De asta femeile pot ierta. Pentru că își leagă fericirea de fericirea lui și mai bine să-l accepte mai rece decât să nu fie în nici un fel. Abia când recunoști că nu ai iubit destul îți dai seama cât ai fi putut iubi. Abia când percepi gustul unui sărut înțelegi că nu te-ai putea sătura de el niciodată. Pentru că atunci când iubești sau când săruți nu te gândești cum este. Faci. De asta sunt lecțiile. De asta sunt momentele de tristețe și de singurătate. Ca să știi ce ai simțit și ce vei mai putea simți. Ca să compari până la urmă. Ca să-ți dai seama la timp. Ca să iubești la timp.

Când sunteți fericiți, vă delectați cu muzica. Când sunteți triști, începeți să țineți minte textul. La fel și în dragoste.