Când nu are rost să mai speri că relația voastră poate fi salvată

Dacă ai oferit totul în această relație, dacă ai construit atât de mult timp, dacă în inima ta încă trăiesc toate sentimentele profunde față de acest om, este atât de greu să renunți. Uneori însă, după lupte și demonstrații și umilințe, nu mai are rost.

Când nimic nu mai funcționează, când nimic nu mai este la fel, când alături de tine descoperi un partenre indiferent și manipulator, capabil doar să distrugă și să judece, nu poți forța la infinit lucrurile, nu poți lupta singură.

Acele discuții despre orice lipsesc cu desăvârșire. Te-ai retras în propria ta lume, acolo unde tăcerea a rămas singurul argument. Îi vorbești și îți răspunde superficial, sau îți reproșează că pui prea multe înrrebări. Nu-l interesează să fiți sinceri unul cu altul.

Îți ascunde lucruri importante, se preface de multe ori, îți trădează încrederea cu fiecare ocazie. Atunci cuvintele nu mai au valoare, jurămintele din trecut nu mai pot acoperi o realitate tristă. Te doare această singurătate trăită în doi.

Nu mai există scopuri comune, pasiuni comune, activități care să vă apropie, să păstreze acea energie pozitivă, să vă facă să înțelegeți că indiferent de orice sunteți un tot întreg. El a devenit un străin pentru tine și tu ești o străină pentru acest om.

Trăiți unul lângă celălalt din rămășițele unui trecut fericit. Însă prezentul este prea toxic, prea nepotrivit pentru sufletul care caută liniștea și o stare de bine. Vă sufocați în această lume care nu vă mai aparține.

În locul atașamentului sănătos există multă indiferență

Dorința de a avea grijă, de a susține necondiționat, de a înțelege și a asculta nu mai există. Preferă să-și trăiască viața departe de tine, își vede de propriile scopuri și interese, nu mai faci parte din planurile lui. Atunci, ce rost are să mai rămâi alături?

Nici tu nu îl mai privești cu aceiași ochi îndrăgostiți, când erai gata să sacrifi atât de multe lucruri de dragul lui. Atitudinea rece, respingerile permanente te-au făcut să te îndepărtezi, să suferi în tăcere, să nu mai insiști.

În trecut, era suficient să te privească și ziua ta devenea mai bună. În trecut aveați experiențe comune, gesturi pe care doar voi le înțelegeați, pași făcuți unul către altul. Acum certurile au devenit o normalitate, reproșurile au înlocuit complimentele.

Te judecă pentru orice fleac, te acuză pentru greșeli care nu îți aparțin. Te vede altfel, deci își permite să critice, să anuleze orice motiv de recunoștință. Ba chiar îți spune și cuvinte grele, care dor atât de mult.

Trădarea și lipsa încrederii au adus mult întuneric în relația voastră, au distrus armonia și liniștea, au făcut să nu mai priviți cu entuziasm spre viitor. Promisiunile și părerile de rău nu au contat, nici acele eforturi de a camufla lipsa iubirii.

Sunteți doi străini care nu mai știu cum să construiască împreună. Atunci nu mai e loc pentru o altă șansă, pentru o resetare decisivă. Este greu să accepți, dar uneori să oprești totul devine cea mai sănătoasă alegere.

© De Vorbă cu Tine