fb

Dacă uiți de mine azi, nu-ți aduce aminte mâine…

Dragul meu,

Am început să te iubesc, convinsă că e pentru totdeauna. Având planuri pentru doi, pentru noi. Dorind un bărbat bun și corect. Al meu. Trăind fiecare moment de parcă ar fi fost primul și ultimul. Iubitule, primul tău sărut l-am trecut prin ființa mea cu toată intensitatea.

Apoi prima ta îmbrățișare. Primul tău gest de indiferență. De atunci căutam lumină în fiecare colț de suflet. Într-o zi știam că te am lângă mine. În altă zi știam că nu vei fi. Așa iubitule am ajuns să-mi fie teamă. Așa iubitule ai ajuns să mă uiți.

Dacă uiți de mine azi, la ce bun să mai fie mâine? Dacă nu mă îmbrățișezi azi, de ce să vreau îmbrățișarea ta și în altă zi? Lucrurile frumoase se trăiesc îm prezent, ca și iubirile sau relațiile. Eu vreau să te trăiesc în prezent.

Dacă uiți de mine, cum să-mi aduc aminte că mă iubești? Oare mă mai iubești? Iubitule, hai să deconectăm telefoanele. Hai să stăm de vorbă, cât nu e prea târziu. Hai să-ți aduci aminte că mă ai.

Iubitule, am zis că relația noastră să nu fie ca celelalte. Am zis să-mi dau mie o șansă. Totul a început cu entuziasm și a continuat cu frica de a te pierde. Cu neputința de a continua. Cu tine indiferent.

Mă săruți dimineața și mă uiți restul zilei. Vii seara și ești rece. Te întreb și tu taci. Te provoc și tu nu răspunzi. Iubitule, te vreau alături. Te vreau aproape. Atât de mult te vreau. Azi.

De Vorbă cu Tine