fb

„Am aflat că mâine se însoară marea mea iubire, bărbatul cu care m-aș fi văzut împreună o viață”

Ea este Cătălina. A aflat că omul ei, bărbatul pe care îl credea jumătate, se însoară. Ea a trăit acest moment așa cum a știut, scriind aceste rânduri.

„Te iert!

Te iert că nu m-ai iubit și că nici nu ai încercat să o faci. Te iert că m-ai mințit de atâtea ori și că eu, ca proasta, am crezut în cuvintele tale fără noimă.

Te iert că ne-am făcut planuri și apoi le-ai spulberat. Că mi-ai reproșat defecte pe care nu le aveam, iar pe care acum le iubești la alta.

Te iert că m-ai făcut să mă simt slabă, că m-ai făcut să mă îndoiesc de mine. Te iert pentru toate lunile pe care mi le-am petrecut plângând, nedorind să văd pe nimeni.

Te iert că m-ai făcut să îmi pierd încrederea în oameni și în iubire. Te iert că mi-ai arătat că oamenii sunt răi și că prea multă bunătate strică.

Te iert pentru nenumăratele reproșuri și bile negre. Pentru dățile în care m-ai lăsat singură și nu ți-a păsat. Te iert pentru felul tău de a fi: indiferent, rece, orgolios și încrezut.

Te iert că m-ai văzut prea bună pentru tine și ai ales să te mulțumești cu mai puțin. Te înțeleg acum și știu că ai avut dreptate. Mereu am fost prea bună pentru tine.

Te iert că nu ai știut să mă păstrezi, că nu ai încercat să mă oprești, că m-ai rănit, că nu te-ai oprit din a-mi face rău.

Te iert că te-ai jucat cu mine, că ai plecat și te-ai întors doar ca să pleci din nou când mi-era lumea mai dragă. Că m-ai dat peste cap și nu mi-ai permis să te uit și să îmi văd de viața mea.

Te iert pentru toate cuvintele alea dureroase pe care mi le-ai zis. Pe care le-ai transformat în cuțitul pe care mi-l răsuceai în inimă așa, doar pentru distracție.

Te iert că nu ai fost bărbat și nu mi-ai spus adevărul verde-n față: ori albă, ori neagră. Că nu ai fost în stare să îmi spui că te-ai îndrăgostit și că m-ai lăsat să îmi fac speranțe în continuare.

Te iert pentru că mi-ai promis să îmi rămâi prieten și alături, dar nu mi-ai fost niciodată. Că nu ai fost în stare să mă saluți și să mă întrebi ce mai fac…

Te iert că nu mi-ai spus că te însori și că a trebuit să aud de la alții. Dacă erai bărbat, îmi spuneai. Că atunci când te-am întrebat dacă ai de gând, ai zis că încă nu ai cunoscut femeia cu care vrei să rămâi toată viața, sau că ba da, ai cunoscut-o, dar ai pierdut-o. Te iert că ai mințit și atunci.

Te iert pentru toate lucrurile pe care le-ai mai făcut, dar pe care, din respect pentru mine, nu pot să le mai scriu aici.

Și știi de ce te iert? Pentru că altfel nu mă pot ierta pe mine. Că nu ești tu vinovat că ai spus, că ai făcut sau că nu ai simțit. Eu sunt vinovată că am crezut, am sperat și am iubit.”

Advertisement

Nu ai cum să știi ce te așteaptă mâine. Poate cea mai mare fericire, poate cel mai mare regret. Nu ai cum să anticipezi unele emoții. Indiferent de orice, ele vor fi. Diferența o face felul în care le trăiești. Chiar și o despărțire sau o dezamăgire mare: contează cum o trăiești. Pentru că atunci poți să decizi să suferi pentru tot restul vieții sau poți să ierți.

Cel mai potrivit e să ierți!