Ne-am obișnuit să găsim scuze unor oameni ieftini, să le acceptăm argumentele banale, lipsite de inspirație, care ar trebui să acopere mocirla pe care au lăsat-o în urmă, după ce au trădat. Nu poți șterge cu buretele ceea ce a intrat sub piele și în suflet.

Orice explicație este doar o tentativă eșuată de a câștiga din nou încrederea. Un om matur emoțional nu acceptă asemenea atitudine. El dă de înțeles foarte clar, la începutul relației, care sunt condițiile unui trai în doi și ce poate distruge această relație.

Firește, dacă are anumite complexe din trecut, dacă a fost victima repetată a trădării, dacă a fost învățat să ierte și să meargă mai departe, îi va fi foarte greu să separe adevărul de minciună, acele declarații siropoase de o intenție serioasă.

Dar până și atunci există o soluție. E vorba despre respectul de sine, de propria demnitate, de valorile care nu pot fi înlocuite cu nimic altceva. E vorba despre căutarea permanentă a adevărului: în oameni, în cuvinte, în fapte.

Iată de ce, privind în ochi omul care a înșelat, ascultând-i povestea frumos ambalată, urmărind acele trăsături ale feței, nu trebuie să ai remușcări când te vei îndepărta de el. Fiecare este responsabil de acțiunile sale, fiecare poartă povara deciziilor.

Se spune că de dragul iubirii trebuie să cedezi uneori, să calci peste principii. Dar nu trebuie să calci peste propriul suflet, știind că de acum înainte nimic nu va mai fi la fel. Nu ai cum să ții de mână un om care câteva clipe în urmă uita de tine.

Nu ai cum să speri că va fi diferit

Înseamnă că, în acele momente de trădare, nu a fost vorba despre iubire. A fost egoism, dorința de a cuceri, dorința de a trăi din nou emoția îndrăgostirii, o recunoaștere a înfrângerii în fața tentației, dar nu iubire. Când se iubește, nu se înșală, chiar dacă există motive pentru care un bărbat înșală.

Nu se aruncă la urna de gunoi tot ce a fost construit, mai ales știind care vor fi consecințele. Va spune că a fost o rătăcire, că după acest moment a înțeles cât de mult contează omul de alături. Va spune că regretă, că de azi înainte va fi altfel.

Dar cum să forțezi pe cineva să simtă la fel, să trăiască la fel? Să împartă aceeași bucată de pâine cu un om care a ales altceva decât acest „la fel”? Cum să savurezi această conviețuire, având în interior o furtună emoțională, un haos al gândurilor.

Ne-am obișnuit să iertăm prea mult, să fin mereu pe locul doi, niciodată pe poziție egală cu omul care a greșit. Îi găsim scuze, îi acceptăm promisiunile, îl îmbrățișăm și îl compătimim. Această lume este vinovată, cealaltă persoană este vinovată, dar nu el.

Astfel treci cinci, zece, douăzeci de ani, ca în ultimele clipe ale vieții să privești cu dezgust la omul de lângă tine, știind că îți este atât de străin, știind că nu te leagă nimic important de el. A continuat să înșele, să mintă, să facă ce vrea, știind că va fi iertat.

Omul care te iubește nu te va înșela niciodată, indiferent de orice. Poate să aibă o mie de motive, va găsi o modalitate să se apropie de partener și să stea de vorbă cu el. Dacă nu va avea rost, va pleca. Dacă nu va exista viitor, își va urma fiecare drumul său. Dar nu va înșela.

© De Vorbă cu Tine