Emoțiile au fost create pentru ca lumea să-și poată exterioriza trăirile interioare, să le poată scoate la suprafață și să le poată gestiona. Dacă nu ar fi existat emoțiile, viața nu ar fi fost decât un glob mare de cenușă, gata să se spargă la orice atingere.

Lacrimile au fost și ele create să spele sufletul de frici, să-l curețe de impuritățile negative culese de-a lungul vieții. Omul care plânge nu este un om slab, este unul care păstrează empatia în sânge și o transmite și generațiilor următoare.

1. Deblocare emoții

Omul care plânge învață să scoată din el toate durerile adunate de-a lungul anilor. Învață să-și elibereze corpul de tot stresul strâns picătură cu picătură. Emoțiile sale au fost blocate atât de mult timp în corpul și mintea lui.

Acum reușește să arunce în exterior toată frustrările sale, dar și ale generațiilor din trecut. Se eliberează de tot ce este nociv, toxic, nepotrivit, își curăță mintea și sufletul cu fiecare lacrimă, lasă emoțiile să se consume.

2. Plâns și eliberare

Omul care plânge nu este slab, este doar un om liber. Plânsul îl ajută să se elibereze de trecut, de urmele de nesiguranță, de îndoielile față de propria persoană și de presiunile de zi cu zi. Fiecare dintre noi mai plânge uneori, nu este nimic rușinos în asta.

Plângând, omul se dezice de tot ce este murdar, neclar. Senzația de siguranță și de încredere în sine revin în deplin echilibru, ajutându-l să își facă ordine în gânduri, să apropie oameni la fel de empatici și să-i îndepărteze pe cei nepotriviți.

3. Aduce liniște

Omul care plânge nu este slab. Plânsul îi aduce liniște, îi aduce calmul interior și, în sfârșit, reușește să facă pace cu sine. Plânsul construiește un echilibru perfect dintre minte și corp, aducându-le pe ambele la calm și libertate.

Nimic nu mai este atât de surprinzător, încât să doboare. Nimic nu poate afecta mersul firesc al vieții. Plânsul spală toate furtunile interioare, curăță mintea de griji și furie, de dorință de răzbunare, de gelozie și neîncredere.

4. Împăcare

Omul care plânge nu este slab. După ce se eliberează de povara stresului adunat în timp, omul simte o împăcare cu sine. Exteriorizarea emoțiilor demonstrează că o astfel de persoană este foarte empatică cu nevoile celor din jur.

Ea înțelege cel mai bine pe alții și știe cum să ofere ajutorul. Poate să treacă dincolo de superficial, nu se amuză pe seama altor oameni care plâng. Încearcă să găsească o explicație din spatele acestui moment, de cele mai multe ori o găsește ușor.

5. Înlocuirea durerii cu liniștea

Omul care plânge nu este slab. Deși nu este ușor să își păstreze calmul într-o lume atât de haotică, el reușește să schimbe durerea și trădarea în liniște și calm. El a reușit să gestioneze emoțiile sale interioare.

Empatia de care dă dovadă l-a făcut să înțeleagă cum respiră lumea din jur, cum își deplânge și ea durerile și ce poate face pentru ca sufletele celor dragi să-și găsească liniștea și pacea interioară.

© De Vorbă cu Tine