Acceptă această realitate, fără a mai trăi în iluzii. El îți spune că de fiecare dată că nu are timp, că-l presezi, că insiști fără să rezolvi ceva. El îți reproșează că ceri prea mult, pe când tu voiai pur și simplu prezența lui. El caută tot felul de scuze.

Tu știi că nu așa funcționează o relație. Nu e vorba despre timp și alte activități, ci despre prioritățile fiecăruia. E vorba despre interesul manifestat în raport cu omul de alături. E vorba despre asumare și dorința de a fi mai bun.

Încerci să argumentezi indiferența lui. Îți spui că așa este el, mai introvertit, mai închis în sine. Dai vina pe fostele sale relații, pe fostele partenere, pe trecutul său. Vrei să crezi că lucrurile stau diferit, dar adevărul este unul singur.

El nu este indiferent pentru că nu are timp, pentru că a suferit în dragoste, pentru că a fost trădat sau așa e felul său de a fi. Elimină orice fel de intervenții emoționale, care te îndepărtează de realitate. Acest bărbat fie este prezent, fie nu.

Fie este conștient de rolul său în relație, fie este absent, concentrat pe propria imagine, egoist. Nu există situații de mijloc, îndoieli pe care le-ar avea. Nu poți argumenta indiferența și distanțarea unui om, doar pentru a-l păstra alături.

Raportează-te mereu la realitate. Ce se întâmplă acum? Care sunt gesturile partenerului, ce cuvinte îți spune, ce reacții are. Cum trece peste o ceartă. Cât de motivat este de prezența ta. Ce promisiuni îți face.

Fiecare detaliu contează

De câte ori a venit alături de tine, să te întrebe cum te simți? De câte ori ți-a susținut ideile, chiar și atunci când toată lumea îți spunea că nu are rost? Oare nu acesta este rolul omului iubit, să fie mereu aproape, primul prieten bun?

Scuzele ieftine nu își au rostul. Nu ele vor conta în final, când veți descoperi dacă puteți continua sau nu. Va conta felul în care te simți alături de celălalt. Iar să te simți bine înseamnă să fii importantă pentru el, să știi că puteți construi în doi.

Înseamnă să existe compatibilitate. Atunci, cum să pretinzi că totul este în regulă dacă el este distant, dacă vine alături de tine doar când are chef, dacă îți reproșează tot felul de lucruri, doar pentru a devia de la adevărata problemă.

Iar problema este atitudinea lui. Acel aer de superioritate, acea tendință de a profita de slăbiciunile tale, de sentimentele sincere. Îți atacă opiniile, îți judecă comportamentul. În același timp, când se discută comportamentul său, devine defensiv.

Dă vina pe toată lumea din jur, îi critică pe toți, ține cont de fiecare detaliu cu care poate ataca pe oricine, inclusiv pe tine. Iar când nu atacă, este indiferent. Un partener atât de pasiv și indiferent, căruia nu-i pasă dacă ești ok sau nu.

Încearcă să înțelegi la timp diferențele, să nu lași timpul să treacă în favoarea dezvoltării unei iluzii, crescând dezamăgirea și durerea.

© De Vorbă cu Tine