M-ai privit atât de rece, de parcă aveai în față o străină. Mi-ai spus că nu mai simți nimic pentru mine, de fapt te îndoiești dacă ai simțit vreodată ceva. Pur și simplu nu ne potrivit, iată concluzia ta după câțiva ani în care am acceptat rolul de iubită.
De fapt, aveam un rol mult mai complex. Eram prietena ta cea mai bună, atunci când toți ceilalți se îndepărtau de tine. Eram sfătuitorul tău, atunci când îți era greu și nu știai ce să faci. Știai că mereu voi avea un sfat bun pentru tine.
Eram amanta perfectă, atunci când ți se activau instinctele de cuceritor. Eram o mamă bună, atunci când redeveneai copil și voiai să fii mângâiat. Doar că nu a fost suficient. Nu te mulțumeau niciodată gesturile mele, cuvintele sincere.
Am luptat până în ultima clipă, până în momentul când mi-ai cerut să oprim totul. Abia după am avut revelația femeii care a înțeles pe cine avea alături în tot acest timp. Un personaj imatur emoțional, care habar nu avea ce înseamnă o relație.
Lecțiile au fost învățate rapid. Mi-am dat seama unde am greșit, cât de naivă am fost și ce lume imensă se deschide în fața mea. Ai și uitat, în acel ultim moment, cum îmi interziceai să mă văd cu prietenii, cum trebuia să suport acest scenariu penibil.
Da, ai fost un laș și un penibil. Atunci când îți vorbeam despre iubire, tu mă îndepărtau cu tot felul de pretexte. Am înțeles acum că era modalitatea de a evita adevărul, de nu te deconspira, de a nu înțelege că ești slab.
Cuvintele tale m-au lăsat rece
De fapt, mi-au confirmat că acest pas trebuia făcut mult timp în urmă. Doar că, spre deosebire de tine, îmi păsa. Credeam naiv că vei ajunge la o concluzie salvatoare pentru relația noastră. Credeam că vei cunoaște ce pierzi.
Dar habar nu aveai cine ești, cum să mai descoperi pe omul de alături? Slăbiciunea ta era vizibilă în toate: în felul cum reacționai defensiv la toate, felul cum vorbeai urât despre fostele tale, complexele care deveneau tot mai vizibile.
Ai vrut să îți alimentezi energia folosindu-te de emoțiile mele. Ai sperat că nu mă voi schimba, că te voi asculta la fel de resemnată. Doar că limitele mele au fost depășite, din femeia cuminte și empatică am devenit femeia puternică.
Am început să-ți vorbesc despre așteptările mele și ți-a fost atât de frică. Acum sunt liberă și demnă de respectul pe care îl purtam față de propria persoană. Acum mi-am descoperit visurile uitate, dorințele ascunse, de dragul tău.
Mi-ai spus să plec și acesta a fost singurul lucru corect făcut de tine. Atunci când credeai că mă voi întoarce disperată la tine. Când numărai zilele până voi alerga în brațele tale. Doar că au trecut zile, luni, ani și nimic nu s-a întâmplat.
Ai vrut să mă întorci, știind ce ai pierdut. Doar că odată cu libertatea mi-am recuperat și demnitatea. Acum nu aș accepta pentru nimic un astfel de partener.
Îți mulțumesc pentru acea dorință de atunci, ea m-a ajutat să nu mai uit de mine niciodată.
© De Vorbă cu Tine
