fb

Este atât de greu să pleci de lângă unii oameni – până pleci

Îl iubești. Îl vrei alături pentru toată viața. Crezi că este al tău și tu crezi că îi aparții. Până și gândul că nu ați mai putea fi împreună ți se pare straniu. Nici nu-ți dai seama cum totul devine rutină între voi. El e rece și indiferent. Apoi, într-o zi, îți răspunde agresiv. Apoi, în altă zi, te lovește. Apoi te tratează ca pe o sclavă a lui. Tu nu vrei să pleci, și te simți nevoită să faci asta. Și abia după ce l-ai părăsit înțelegi că nu ai pierdut nimic.

Sunt unii oameni de lângă care plecarea e grea. Te atașezi de ei, le oferi parte din lumea ta și chiar parte din inima și sentimentele tale. Doar că la un moment dat te îndoiești dacă e dragoste sau deprindere. Știi că dragostea e reciprocă și tu nu ai parte de reciprocitate, știi că într-o relație normală există încredere și comunicare, iar la voi lipsesc ambele. Știi că celălalt trebuie să se implice cumva, dar vezi doar indiferență. Cu timpul, această nedumerire se transformă în suferință sau tăcere. Atunci tot ce îți rămâne e să pleci. O faci atât de greu, încât crezi că nimic nu va mai fi la fel după asta. Corect, nimic nu va mai fi la fel.

Uneori îți trebuie doar încredere în ce simți și în ce-ți dorești de la relația ta. Uneori trebuie să vezi lucrurile dincolo de emoții. Pentru că emoțiile nu întotdeauna vin din dragoste. Se întâmplă să dai de oameni care ucid în tine fericirea și atunci la ce bun să mai fii cu ei. După ce îți răspunzi la miile de întrebări, înțelegi că nimic nu vă leagă de fapt și că totul e o deprindere care se repetă în fiecare zi. Și uiți de tine. Și-ți pare rău. Și, până la urmă, pleci. Sau trebuie să pleci. După un timp, vei ști că ai procedat corect. Și că ziua în care ai spus „nu” e abia începutul pentru tine.

Este atât de greu să pleci de lângă unii oameni – până pleci.

Foto: imgarcade.com