O relație sănătoasă se bazează pe un sentiment de siguranță. A trăi cu o femeie și a o manipula, a o pune în situația de dependență forțată este o calitate a bărbaților slabi. Femeia nu înțelege de ce este atât de bolnavă într-o relație aparent bună.

Ea povestește tuturor că soțul ei o iubește. Îi cumpără cadouri scumpe și adesea ies împreună. Este liberă să cumpere tot ce vrea ea. Dar sunt și cei câțiva de „Dar”, despre care femeia tace… Și nu o face intenționat. Ea este atât de dependentă de soțul ei, încât nici nu-și dă seama.

„Avem o mulțime de proprietăți dobândite în comun. Cu mult timp în urmă, după o ceartă, iar eu eram într-o stare depresivă, soțul meu mi-a spus să merg la mama și acolo să mă liniștesc. La cererea mea de a ne părăsi pentru o vreme (aveam și copil mic), el a spus să plec eu, pentru că mie nu-mi aparține nimic.

Nu am prea înțeles atunci ce s-a întâmplat, dar ceva a început să mă chinuie. Atunci cînd m-am întors de la mama, ne-am așezat să discutăm și i-am spus că nu-mi place fraza lui. La urma urmei, ne-am căsătorit la o vârstă fragedă și tot ceea ce avem era făcut împreună.

Soțul mi-a răspuns că da, e adevărat, dar acum este foarte greu să conduci o afacere și tot ceea ce aveam el a transferat pe numele rudelor sale. Siguranța mea a fost încălcată. Mi-am dat seama cât de neputincioasă sunt.

El mi-a vorbit cu voce afectuoasă

Mi-a spus că, atâta timp cât voi fi cu el, eu voi avea totul. M-am simțit trădată, dar nu mai puteam face nimic. Frica a devenit dușmanul meu numărul unu. Nu am înțeles de unde vine, dar exista mereu. A fost un moment când am vrut să fiu singură și am decis să merg într-unul din apartamentele noastre.

I-am spus soțului despre asta, dar el a zis că nu am ce face acolo. Că apartamentele sunt date spre chirie, iar el nu are de gând să întrerupă contractele de dragul prostiei mele. Tot ce am putut face a fost să plec pe câteva zile la un hotel. Acolo mi-a fost și mai frică. Gândurile mele erau atât de împrăștiate, încât nu am putut deloc să mă relaxez.

Am început să cred că nu mai am nici un control asupra propriei mele vieți și nu pot folosi propria mea proprietate așa cum vreau, trebuia mereu să fiu mereu acasă. Am început să am dureri de cap, să simt cum mi se încețoșează ochii. Am discutat din nou cu soțul meu despre faptul că am și eu nevoie de o oarecare siguranță pentru viitor.

Atunci soțul meu s-a oferit să scrie un apartament mic pe numele meu. Am fost de acord. Atunci când a venit momentul de semnat acel contract, s-a dovedit că apartamentul era unul foarte mic, iar pentru asta am fost impusă să renunța la dreptul meu la celelalte bunuri materiale și imobiliare.

Nu am avut de ales decât să semnez

M-am gândit că mai bine ceva, decât nimic. Dar, din acel moment, îl uram. M-am urât pe mine însămi pentru acele gânduri, am început să citesc rugăciuni, dar nu pot face nimic cu agresiunea mea.

Îmi pare foarte rău că am trăit atât de mult cu o persoană, că i-am oferit posibilitatea de a se dezvolta, de a crește, iar eu am rămas cu nimic. Eu nu stau acasă, la fel muncesc, dar nu pot câștiga la fel de mult ca și el. Totuși am și 3 copii…”

Ea a mai venit de câteva ori, apoi a dispărut de tot. Am sunat-o eu, când am văzut că nu mai vine. S-a dovedit că era în spital după un accident vascular cerebral. Și încă unul destul de grav. S-a bucurat de apelul meu, chiar îl aștepta.

Mi-a povestit greutățile prin care a trecut și că a decis că nu mai vrea să trăiască cu cel care o distruge atât fizic, cât și psihologic, chiar dacă îl mai iubește. Nu mai vrea să trăiască cu această agresiune toată viața.”

Cât de des femeile se găsesc în situații când mândria și prejudecățile le împiedică să iasă din diferite situații problematice, din relații complicate. Îmi doresc foarte mult ca aceste femei să fie protejate. Atunci când se implică în căsătorie, să ceară imediat condiții.

Să nu poată fi distruse și umilite. Este foarte meschin pentru un bărbat să trăiască cu o femeie și să o pună într-o situație de dependență forțată. Acest lucru îl fac bărbații slabi.