Mult timp după divorț nu am vrut decât un singur lucru: să-i demonstrez fostului că merit ceva. Că nu mi-am pierdut capacitatea de a râde, nu mi-am pierdut plăcerea de a alerga, de vară, de apă, de lectură.

Că ceasul meu interior și inima sunt aceleași și sunt la locul lor. Corpul este la fel de flexibil, părul la fel de roșu și cuvintele mele sunt la fel de amuzante atunci când este cazul. Că sunt la fel de talentata, întrebată și bine îmbrăcată.

Chiar și fericită, dar fără el. Mi-am imaginat mulți ani la rând această întâlnire, cu miros de zăpadă și aer parfumat. La o prezentare de modă, unde eu port o rochie elegantă și părul proaspăt vopsit.

El mă va vedea și mă va întreba ce mai fac iar eu voi râde și-i voi spune cât de bine mă simt. Îmi va face plăcere să văd cum fața lui se alungește de mirare și gura lui se curbează.

Apoi va urma o conversație plină de confuzie și apoi scuzele confuze se vor prăbuși și ele. Poate chiar va începe să regrete și să se ducă la piață să-mi cumpere cel mai frumos buchet de flori și să-mi ceară să ne împăcăm.

Sau, nu. Nu așa! Ne vedem la malul mării, în mijlocul verii răcoroase. Sub picioare se plimbă nisipul fin, se aude glasul liniștit al mării. În apropiere este un sat de pescari, o barcă solitară atârnă la malul apei, iar mirosul de sardine afumate învăluie țărmul.

El mă va vedea

Va spune că pentru el este cea mai plăcută întâlnire, iar eu îi voi spune că nu și pentru mine. Mă voi întoarce sa plec, iar fostul va porni din urma mea și-mi va propune să plecăm împreună la o plimbare pe malul mării. Și-mi va spune cât de rău îi pare.

Dar totul în realitate s-a întâmplat diferit… Ne-am întâlnit la antrenamentul de manipulare după tocmai 15 ani. A fugit spre mine, îmbrăcat fiind cu blugii lui preferați și cu puloverul pe gât.

Mi-a povestit cum îi merg afacerile, ce-i mai fac părinții și m-a invitat la cafea. Dar în momentul acela, mie mi-a dispărut orice dorința de a-i povesti despre toate victoriile mele.

Pentru că dragostea pe care am obținut-o după despărțirea de el a exclus toate sentimentele de răzbunare. Pentru că am simțit că nu mai am nevoie să demonstrez nimănui nimic.

Mi-am dat seama că cea mai bună răzbunare este liniștea și armonia sufletului meu. Cea mai bună realizare este în numele meu, nu în numele urii pe care am purtat-o atâția ani.

Cea mai bună luptă este lupta care nu s-a întâmplat niciodată.

Autor: Irina Govoruhina