Lipsa de iubire este sufocantă într-o relație. Ajungi să te întrebi de ce mai ești acolo, lângă acel om. Ajungi să suferi în tăcere, căutând cu disperare soluții. Tot mai multe tentative de a găsi un compromis eșuează, se pierd pe drum.

Ea a înțeles că nu mai simte nimic pentru omul de alături. Există amintiri comune, există un timp pentrecut în doi, există lucruri care îi mai leagă, dar nu și iubirea. Va rămâne din obișnuință, din milă, din orgoliu, sau doar va amâna plecarea.

Între timp, îi este imposibil să ascundă adevărul. Poate că nu-i va vorbi direct despre asta, însă comportamentul, atitudinea schimbată, reacțiile în fața evenimentelor, dar și cuvintele pe care i le spune vor fi noua realitate.

„Vezi și tu…”

El vine entuziasmat să-i propună ceva, să o invite undeva, sau îi cere sfatul. Dacă în trecut devenea la fel de entuziasmată, acum nu-i mai pasă, nu se mai consideră parte din această poveste, deci nu consideră necesar să intervină.

Pasează întreaga responsabilitate pe umerii partenerului. Dacă el iubește, dacă o vrea alături, să acționeze singur. Ea nu mai poate construi, din moment ce nu simte iubire pentru acest bărbat. Iar fără iubire dispare și empatia, recunoștința, dorul.

„Nu mai are rost această discuție”

Este un răspuns egoist, urmat de tăcere. Cuvintele sunt în plus pentru ea, sau înțelege că fiecare clipă petrecută împreună ar forța-o să spună adevărul. Nu mai este interesată să găsească un compromis, să rezolve problema.

„Facem cum spun eu”

Din iubire cauți de fiecare dată echilibrul, vrei să fie bine pentru ambii, să reușiți împreună. Din lipsă de iubire, dorința de control și atitudinea de superioritate iau locul empatiei. Ea nu mai vrea să asculte de argumentele partenerului.

Se consideră îndreptățită să-i ceară tot ce își dorește, îl forțează să lupte pentru fiecare moment de atenție, de clipă petrecută împreună, îl sufocă că solicitările și insinuările. Iubirea a dispărut demult, a rămas manipularea și interesul.

„Tu ești de vină pentru tot”

Nici nu mai încearcă să vadă dacă aceasta este realitatea. Îl acuză de toate relele, în gândurile ei el este principalul vinovat al pierderii iubirii. Nu mai e nevoie de explicații, de discuții sincere: există o concluzie și ea nu se schimbă.

„Aleg să dorm singură”

De multe ori găsește tot felul de pretexte să nu vină alături de el, să nu stea de vorbă cu el, poate pentru că prezența lui îi provoacă dezgust, sau îi amintește de un trecut trist. Distanțarea și detașarea emoțională sunt tot mai evidente.

„Iar începi…”

El simte că ceva nu este în regulă, insistă să vorbească, să afle adevărul. Reacția ei este una defensivă, deloc încurajatoare. Evită aceste conversații, devine furioasă pe insistența lui, se retrage în propria lume la fiecare deranj.

„Te descurci și fără mine”

În trecut era mereu alături, era gata să construiască, să ajute, să empatizeze cu nevoile lui. În trecut îi păsa, se conecta emoăional la relație, la cuvintele lui. Acum știe că nu mai are rost să răspundă, din moment ce iubirea a dispărut.

„Aleg să ies cu prietenii”

Această alegere este tot mai frecventă. Acele experiențe avute împreună, acele obiceiuri care îi apropiau nu mai există. EA preferă să iasă cu prietenii, să călătorească de una singură, să descopere locuri și oameni fără el alături.

© De Vorbă cu Tine