fb

“Când eram bărbatul tău trebuia să am grijă de tine, să te îmbrățișez mai des”

A fost un timp când fericirea îmi făcea cu mâna și știam că o face cu mâna ta. A fost un timp când dragostea mă săruta pe gură și pe frunte și știam că o face cu buzele tale. A fost un timp când viitorul părea atât de frumos și știam că așa este, pentru că îl vedeam alături de tine. A fost un timp când eram bărbatul tău. Apoi am lăsat să treacă timpul și eu să nu fiu alături. Apoi am fost indiferent și rece. Apoi am strigat la tine. Apoi am spus că nu te iubesc. A fost un timp când tu mă priveai cu lacrimi în ochi și-mi spuneai că nu poți fără mine. Apoi te-am pierdut.

Acum mă gândesc, iar mă gândesc, aduc amintiri și momente din trecut, îți privesc fotografiile și lumina soarelui ce bate prin fereastră parcă e mai palidă ca oricând. De ce mi-ar trebui lumină, dacă tu nu ești? Când eram bărbatul tău, am avut șansa să fiu fericit. Și-am fost fericit. Doar că nu am oferit la fel de mult. Sau mai nimic. Când eram bărbatul tău trebuia să am grijă de tine. Să te iau și să te duc într-o lume a noastră, cu povești de dragoste.

Când eram bărbatul tău trebuia să te îmbrățișez mai des. Să-ți spun că țin la tine și-ți voi fi alături, orice s-ar întâmpla. Când eram bărbatul tău trebuia să te ajut când îți era greu. Când eram bărbatul tău trebuia să îți ofer florile tale preferate și să ascultăm piesa noastră. Și ce-am făcut atunci? Când eram bărbatul tău doar eram, nu trăiam alături de tine.

Nu, nu am cedat. Am încercat să lupt, dar cum să lupți cu timpul și cu prostia mea? Ea e cu un alt bărbat. Altcineva îi spune „femeia mea”. Altcineva îi oferă flori și are grijă de ea. Eu am acceptat, și totuși am jurat să nu accept niciodată. Eu continui să sper și să aștept. Eu. Bărbatul tău…