Fiecare dintre noi este responsabil de propria sa fericire. Nu putem nega această legitate universală. Dar este extrem de important să percepem mesajul pe care aceasta vine să ni-l aducă, într-un mod corect.

Preluând responsabilitatea pentru propria fericire, nu ne angajăm să renunțăm la orice susținere sau ajutor, izolându-ne de la orice adresare afectivă din exterior. Nu respingem oamenii empatici și buni, doar pentru a ne simți mai bine.

Acceptând susținerea demonstrăm faptul că suntem personalități mature și independente, care nu intenționează să-și arunce povara existențială pe umerii altui om. Conștientizăm care este valoarea unei interacțiuni.

Formula în care forțăm o altă persoană de a renunța la propriile scopuri și dorințe pentru a le satisface pe ale noastre nu este doar amorală, ci și completamente nefuncțională. Devenim egoiști, manipulatori și, până la urmă, singuratici.

Niciun om, indiferent de stima lui de sine, nu va accepta o astfel de atitudine. Sau dacă o va face, va arde emoțional eventual și va pleca. Iată ce încearcă să ne învețe această înțelepciune. E vorba despre asumarea lecțiilor vieții.

Totuși, mai există și o altă fațetă a monedei. Nu ne putem baza doar pe noi în orice circumstanțe. Adevărul este că suntem ființe mici, vulnerabile. Avem nevoie vitală de prezența fizică și spirituală a oamenilor dragi în viața lor.

Din acest motiv, trebuie să alegem doar oameni de încredere

Ei ne vor însoți în drumul nostru anevoios și lung spre fericire. Iar noi, în schimb, ne vom angaja să facem același lucru pentru ei, călăuzindu-i pe această cale la bine și la rău. Această reciprocitate ne va aduce o liniște sufletească mult dorită.

Este trist, totuși, că mulți dintre noi se adaptează la viața cu oameni, care nu țin cu adevărat să contribuie la fericirea lor. Ei se aleg cu puținul și-l acceptă, conformându-se cu fatalitatea lor inechitabilă.

Dar conformarea nu este o alegere. Amintiți-vă de înțelepciunea de mai sus – fiecare dintre noi este responsabil pentru propria fericire. Ce se întâmplă când omul nostru drag nu ne ajută să ne apropiem de acest scop, ci dimpotrivă, ne îndepărtează de el.

Înseamnă că este timpul să ne asumăm responsabilitatea de a merge înainte. E timpul să lăsăm în urmă oamenii care ne tratează cu indiferență. Care nu ne oferă dragoste și susținere. Care ne judecă și ne fac să ne simțim ca și cum n-am fi suficient de buni.

Este timpul să pornim în căutarea celor care vor face totul, pentru a ne vedea fericiți, calmi și armonioși prin tot ce reprezentăm. În căutarea celor care nu vor ascunde interese, nu vor purta măști, nu vor dezvolta o relație defectuoasă cu noi.

Cu toții merităm să primim și să oferim dragoste în măsură egală. De ce ar trebui să acceptăm ceva mai puțin de atât?

Daniela M.