fb

Ajunge și o secundă ca să distrugi totul și nu ajunge o veșnicie întreagă ca să repari. Așa că înainte să spui ceva sau să faci ceva, gândește-te bine

Nu prietenul, nu omul de pe stradă și nici cei mai apropiați de sufletul nostru nu distrug ceea ce ce noi creăm. Noi înșine distrugem. Reproșurile noastre distrug. Supărările și plecările noastre înainte de vreme. Noi suntem responsabili de toate acțiunile și de toate prostiile. Iar problema noastră e că nu ne asumăm consecințe. Rănim inimi, le supunem unei suferinți continue pe ale noastre și tot ne încumetăm să dăm vina pe alții. Pe când totul s-ar putea rezuma la un gest corect făcut la timp. Totul ar putea avea un final fericit. Noi suntem proști de prea multă mândrie.

Distrugem prea repede ce am construit. Ne plictisim prea repede să reparăm la loc. În urma noastră rămâne cenușa unei relații, a unui om care ne iubește, a unor amintiri care odată erau totul. Apoi peste ani buni regretăm. Ne prefacem că nimic nu s-a schimbat și când ne dăm seama înțelegem că cel mai mult ne-am schimbat noi. Uneori nu spre cea mai bună parte. Atunci vinovați sunt toți, numai nu noi. E vinovată fosta sau fostul, e vinovat timpul, e vinovat cerul. Iar asta e cea mai mare absurditatea a vremurilor noastre.

Înainte să te gândești cum să minți mai bine, gândește-te ce impact va avea minciuna ce o vei spune. Înainte să înșeli, gândește-te ce va simți omul care va fi înșelat. Îninte să faci ceva, gândește-te ce vei face tu după asta. Te vei arde o dată, de două ori și a treia oară minciuna și înșelarea îți va intra în sânge. Vei fi dependent de asta. Apoi cineva te va trăda și pe tine. Apoi toți vor înțelege că nu valorezi nimic. Apoi vei fi singur. Spune, ai nevoie de așa ceva? Fii mereu sincer și în primul rând cu tine. Fii atent ce faci și ce spui. Fii om.

Ajunge și o secundă ca să distrugi totul și nu ajunge o veșnicie întreagă ca să repari. Așa că înainte să spui ceva sau să faci ceva, gândește-te bine. – citat cu autor anonim