Un bărbat va pleca din motive diferite dintr-o relație. Uneori pur și simplu se va plictisi, alteori va dori să se simtă din nou liber, uneori va căuta altă aventură, sau se va refugia în propria lume. Va trata superficial o emoție sinceră.

Sau dimpotrivă, va iubit atât de mult o femeie care doar s-a folosit de el. Dintre toate fostele, va fi acea femeie care a rămas în inimă, chiar dacă nu a înțeles acest lucru de la început. Vine o zi când vrea atât de mult să se întoarcă în acea poveste.

Poate a trăit alte experiențe, alte povești, a cunoscut alte femei, a încercat să se apropie de sufletul lor și nu i-a reușit. Și-a dat seama că în spatele unor gesturi aparent firești exista mult superficial, mult interes, o goană după statutul său.

Însă acea femeie nu a avut asemenea intenții. Ea l-a iubit sincer, poate încă îl mai iubești din toată inima, ea l-a acceptat cu adevărat, a vrut să-i cunoască felul de a fi, visurile și dorințele. Ea l-a îmbrățișat pentru toată viața.

Poate că e nevoie de relații eșuate, de parteneri nepotriviți, pentru a ajunge la o concluzie atât de important. Cert este că nimic nu va mai fi la fel. Sufletul său a trăit recunoștința pentru acel trecut, apoi dorul, apoi dorința de a schimba ceva.

Acea femeie l-a făcut cu adevărat fericit. Nu era vorba despre o fericire de moment, o emoție temporară. Fericirea trăită în doi venea din inimă, avea scopul să alunge orice urmă de îndoială, de frică, de neputință.

Știa că este omul ei bun

Știa că este cu adevărat important pentru acea femeie, admirat pentru sinceritatea lui, pentru curajul cu care mergea prin viață. Nu i-a mai fost dat să trăiască asemenea apropiere emoțională, să se regăsească atât de mult lângă un om.

Până la urmă, ea l-a înțeles cel mai bine. Nu doar că a aflat detalii despre trecutul său, dar i-a ascultat povestea și a empatizat cu ea. Atunci a îndrăznit să-i vorbească mai mult, să fie atât de sincer, să-și deschidă sufletul. Nu a regretat.

Ea nu avea interesul să-l schimbe, să-l judece pentru experiențele din trecut, să-i critice alegerile. Ea nu voia alături un străin, un prefăcut, un om cu măști. Avea senzația că-l cunoaște de-o viață, că e parte din gândurile lui.

Îi este dor de toate acele amintiri adunate în timp, îi este dor de acea senzație de împlire, de regăsire și liniște pe care a trăit-o lângă ea. Chiar dacă a plecat, unele sentimente puternice nu puteai fi înlocuite, uitate.

Alături de ea a acceptat schimbarea. A înțeles că este mult mai potrivit să cedeze, să caute compromisul, decât să rămână egoist și indiferent. Era mândru de toate momentele în care i-a demonstrat că este demn de iubirea ei.

Îi este dor, trăind regretul și neîmplinirea, fiind gata să facă lucrurile altfel, să fie asumat și implicat, să ofere tot ce are mai bun. El are nevoie de iubirea ei, de acea lume fericită și plină de sinceritate.

© De Vorbă cu Tine