Atunci când orice tentativă de a înbunătăți lucrurile este anulată, când eforturile sunt tratate cu indiferență, când starea de bine din relație este înlocuită cu îndoială și neputință, nu mai este l0c pentru o apropiere sinceră, pentru iubire.

Ea s-a detașat emoțional, a obosit să mai lupte pentru o iluzie, pentru o schimbare care nu se mai întâmplă, pentru acea atitudine demnă refuzată în mod constant de partener. A epuizat orice resurse emoționale, orice scenarii pozitive.

Acum nu mai insistă, nu mai pune presiune, nu mai caută să se implice mai mult. În trecut ar fi implorat să existe o reacție, ar fi provocat omul de alături să facă ceva, să vină cu răspunsuri potrivite, să-și asume comportamentul.

Nu o mai interesează dacă partenerul a înțeles ceva, dacă vrea să acționeze. A oprit orice tentativă de a forța lucrurile, de a lăsa loc pentru iertare, pentru altă șansă. În sufletul ei este liniște, în inima ei există doar resemnare.

Susținerea ei a fost înlocuită cu indiferența. Era cel mai bun prieten, era cea care căuta să înțeleagă stările celuilalt, să-i valideze emoțiile, să-i asculte cuvintele, să-i accepte felul de a fi și reacțiile. Acum nu își mai face griji.

Ar fi renunțat la propria lume de dragul omului iubit, ar fi lăsat loc pentru afecțiune și dor, ar fi descoperit în fiecare zi motive de recunoștință. Acum vrea pur și simplu să plece din această poveste, fiind convinsă că nimic nu mai are rost.

El nu mai este o prioritate

Această relație nu mai aduce bucurie în inima ei, prezența lui nu trezește sentimente profunde, reacțiile lui nu o mai provoacă. Comunicarea a devenit atât de banală, cuvintele spuse nu mai transmit o emoție sinceră, un mesaj important.

Răspunsurile sunt seci, întrebările sunt lipsite de culoare. Există o rutină acceptată de ambii, există un comportament dincolo de care își face loc neputința, nefericirea, îndoiala, instabilitatea. Înțelege că i-ar fi mult mai ușor să rămână singură.

Înțelege că nu o mai leagă nimic de această persoană. Amintirile, experiențele, dorințele, visurile comune… toate au devenit o umbră a iubirii de cândva, o imagine vagă a tot ce s-a întâmplat, o iluzie transformată în resemnare.

Ea găsește alți oameni mai importanți, alte scopuri mai valoroase, alte preocupări mai speciale. Nu mai este conectată emoțional, nu mai caută să construiască alături de el, nu-și mai face griji, nu-i pasă dacă vine lângă ea sau este absent.

Au dispărut până și certurile, sau acele momente tensionate, acele reproșuri care transmiteau o emoție, acele reacții care veneau din inima ei. Totul se rezumă la o interacțiune superficială, la câteva fraze aruncate într-un mod banal.

A înțeles că vrea să plece pentru totdeauna și nimic nu o mai poate provoca să rămână. A înțeles că nu mai este loc pentru acest om în sufletul ei, nu mai este loc pentru recunoștință și iubire, pentru un viitor comun.

© De Vorbă cu Tine