fb

E rece. Patul. Cafeaua. Și eu. Și tu…

Îmi aduc aminte de ziua în care te-am întâlnit. Erai diferit de alții, te trădau ochii blânzi și mâinile-ți calde. Aveai un farmec seducător, pe care nu doreai să-l folosești pentru a atrage o femeie.

Erai natural, uneori stângaci și asta m-a atras. Apoi te-am iubit. Apoi te-am prețuit. Apoi a fost reciproc.

Se întâmplă însă ca o dragoste să nu dureze o viață. Din păcate, e și cazul nostru. Cică banii nu contează și nici interesele. Nu contează nici părerea lumii și nu contează timpul. Dar anume banii, timpul și părerile altora ne-au jucat festa. Nu acuz și nici tu nu faci asta.

Nu ne vorbim cuvinte grele și poate că asta e de o mie de ori mai greu. Să mă întrebe cineva de ce nu mai suntem împreună, nu voi ști ce să răspund.

Pur și simplu totul a devenit rece.

Rece ca gheața. Sentimentele odată aprinse, săruturile odată fierbinți, îmbrățișările odată de durată, dorințele odată comune… Toate au înghețat sub privirea ta și din cauza felului meu de a-ți răspunde. Recunosc, nu am vrut să ajungem aici și îți jur că nimeni nu a contat mai mult decât tine. Dar nu totul e așa cum am vrea.

Deja e rece inima mea. Și a ta. E rece cafeaua pe care, odată, o beam în doi dimineața. E rece patul în care, odată, ne iubeam ca nebunii. Ești rece tu, cel pe care, odată, l-am iubit total.

Sunt rece eu, cea care, odată, a jurat să iubească veșnic.

De Vorbă cu Tine