fb

Voi spuneți că dragostea e oarbă și voi greșiți. Dragostea nebună este oarbă. Dragostea din disperare este oarbă. Iar dragostea adevărată toate le vede și toate le simte

Am văzut atât de multe relații care au căzut, doar pentru că cei doi nu s-au ascultat unul pe celălalt. S-au auzit, dar nu s-au ascultat. Am văzut atât de multe perechi care și-au promis dragoste veșnică și în scurt timp s-au despărțit, doar pentru că la ei era pasiune și nu încredere. Trăiau din nebunia de a rămâne împreună și nu din dragoste. Am știut iubiri perfecte care și-au anunțat sfârșitul înainte de a începe, doar pentru că erau iubiri devoratoare de fizic și nu de suflet. Am înțeles atunci că dragostea nu e să iubești orbește și nici să te detașezi de tine, în favoarea celuilalt. Dragostea o faci, o simți și o trăiești.

Voi spuneți că dragostea adevărată e oarbă. Că atunci când iubești uiți pe toate și nu îți pasă de nimic. Și greșiți. Confundați dragostea cu un atașament infantil și dependent față de un om. Cu senzația aia nebună, când ai faci orice și oricând pentru celălalt. Și asta nu e dragoste. E boală ce până la urmă trebuie tratată. Pentru că nu poți iubi fără să remarci caracterul omului drag. Fără să înțelegi sufletul lui. Fără să vrei cuvintele lui, să le înțelegi și să asculți. Fără să îți dai seama conștient și rațional că ai lucruri în comun cu acel om și că de la el ai vrea ceva, așa cum și tu ai vrea să îi oferi ceva. Timpul tău, fericirea ta, anii tăi, dragostea ta.

Dragostea nu e oarbă. Orbi sunt cei care nu iubesc cu adevărat sau trăiesc posesiv o iubire. Care devin dependenți de cineva. Iar dragostea doar e când ai libertatea să alegi pe oricine și îl alegi pe el. Dragostea adevărată vede. Vede cafeaua de dimineață, mâna oferită la timp, cuvintele spuse la timp, ajutorul și susținerea. Dragostea vede florile oferite, tacâmurile spălate, cina petrecută în doi, împăcarea ce urmează după certuri. Dragostea vede dincolo de fizic, ea înțelege ce e în sufletul omului drag. Și atunci dragostea mai și simte. Simte când celuilalt îi este greu, simte când trebuie să fii alături, simte când trebuie să lași, simte după ani de relație că el e omul tău. Asta e dragoste și nu senzația oarbă de apartenență. Starea aia bolnăvicioasă când te simți a lui și atât. Nu, aia e dragoste nebună și dacă vrei fericire alături de omul iubit, scapă de ea și trăiește corect dragostea.

Voi spuneți că dragostea e oarbă și voi greșiți. Dragostea nebună este oarbă. Dragostea din disperare este oarbă. Iar dragostea adevărată totul vede și totul simte.