Dumnezeu nu întârzie niciodată! În viața ta totul se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple

Avem atât de multe motive pentru care să fim recunoscători vieții, acestui Univers, lui Dumnezeu, însă preferăm să ne concentrăm emoțiile și gândurile pe nimicuri, pe lucruri care ne consumă, de alungă de pe drumul corect.

Călătorim prin viață triști, plini de negativitate, axați doar pe lucruri rele, mereu procrastinând scopuri, acțiuni frumoase, gândindu-ne la un viitor care încă nu a venit. Dar nimeni nu știe ce se va întâmpla în acest viitor.

Nimeni nu știe când va fi ultima ta zi pe acest Pământ. Atunci, de ce să suferi în tăcere, să porți cu tine durerea din trecut, să porți pică pe oameni și să uiți de sufletul tău? Crezi că vei trăi veșnic, până în clipa când înțelegi că nu este așa. Dar atunci este prea târziu…

Trăim un paradox emoțional: când ne este bine, uităm de lucruri spirituale, uităm să împărțim acest bine, să ne gândim și la alți oameni. Uităm că suntem o picătură de apă în acest Univers. Trăim plăcerea, cumpărăm lucruri inutile.

Vrem să arătăm celor din jur cât de importanți suntem. Ne trăim complexele până la refuz, uitând de sinele nostru, de conexiunea noastră cu Dumnezeu, de înțelepciunea cuvintelor sacre. Când ne amintim că există rugăciunea? Corect, atunci când ne este greu.

Atunci când toți se îndepărtează de noi, când nu mai suntem importanți, când banii s-au epuizat, când ne îmbălnăvim. Atunci căutăm cu disperare un ajutor, căutăm refugiu în brațele divinității, implorând blândețe și milă.

De ce suntem atât de egoiști?

De ce ne pasă de lucruri materiale, de ce va spune lumea, de cum arătăm în fața altora? Până la urmă, sunt doar emoții temporare, care se pierd în timp. Contează cu adevărat lumea noastră interioară, cât de mult Dumnezeu avem în noi.

Când nu reușim ceva, devenim furioși. Ne revoltăm în fața lumii, ne supărăm că nu am fost înțeleși. Dăm vina pe cei din jur, pe soartă, pe trecut, chiar și pe Dumnezeu. Dar poate că acolo, undeva, există singura entitate supremă care mai crede în noi.

Ne grăbim să alergăm prin viață, vrem totul pra repede, insistăm acolo unde nu este cazul. Ne grăbim să ieși din relații care poate erau relația vieții noastre. Ne grăbim să îndepărtăm un om, care poate era sufletul pereche.

Oprește-te și întoarce privirea către sufletul tău. Întreabă-te când ultima dată ți-ai ascultat vocea interioară, când ai stat în liniște, fără să fii deranjat de zgomotul exterior. Caută răspuns în tine, pentru că acolo îl vei găsi și pe Dumnezeu.

Lasă lucrurile să se întâmple. Pentru că ele se vor întâmpla exact așa cum trebuie. Dumnezeu trimite în viața ta oameni, experiențe, lecții, realizări sau revelații exact la momentul potrivit, când sufletul tău va avea nevoie de asta.

Nu dispera că nu reușești, înseamnă că acesta este drumul tău. Vei vedea că la un moment dat totul se va aranja. Vei trăi atunci cu recunoștință omul, experiența, lecția. Nu grăbi niciodată lucrurile, totul în această viață se întâmplă cu un sens.

© De Vorbă cu Tine