Există femei extrem de geloase pe partenerii lor. E vorba despre o gelozie bolnăvicioasă, dusă la extreme, acolo unde nu există adevăr sau iubire sinceră, ci doar dorința de a controla omul de alături, sau frica de a nu-l pierde.

Partenerul poate oferi motive de gelozie, sau poate că sursa acestei emoții este în trecut, în copilărie, în traumele suferite, în tot ce nu a fost înțeles. Gelozia crește, devine obsesie, o formă de conviețuire cu disperarea, un mod de a păstra un om.

De cealaltă parte este femeia matură emoțional, conștientă de valoarea vieții, care probabil a trecut prin aceleași traume, dar a reușit să se ridice deasupra lor. Și-a vindecat rănile înainte de a se implica în relație, și-a învățat lecțiile.

Ea nu se implică într-o relație, pentru a se regăsi. Nu caută un bărbat, pentru a găsi un echilibru. Acest echilibru de ceva timp e în sufletul ei, în felul în care vede lucrurile, în cuvintele și gesturile sale. Ea nu caută cu disperare un partener.

Totuși, atunci când găsește un bărbat demn de iubirea ei, îl acceptă cu bune și cu rele. Are încredere în alegerea ei, deci are încredere și în acest bărbat. Nu-l va urmări niciodată, nu-i va supraveghea pașii, nu-i va demonstra cine este.

Este suficient că a înțeles că are cu cine să construiască. Orice altă tentativă de a demonstra, de a se poziționa cu o treaptă mai sus, de a-și sacrifica liniștea de dragul unei nebunii de moment, este incompatibilă cu viziunile ei.

Ea refuză să fie geloasă

Pentru că gelozia aduce cu sine dependență, sau un comportament agresiv, dominat de instincte și de tentații. Gelozia se transformă în timp, devine o mlaștină a tot ceea ce este interpretat, exagerat, necunoscut, devină frică și neliniște.

Ea știe diferența dintre aprecierea partenerului și cicălirea lui. Ea știe că acest bărbat poate fi iubit și chiar dorit de alte femei. Dar, încă dată, are încredere în el. Nu e vorba despre o încredere oarbă, ci despre asumarea realității.

Realitatea îl plasează alături de el îl rol de iubită. Orice altă manifestare duce la dezechilibre emoționale. El are toată libertatea să demonstreze că este corect. Dar, din clipa în care va eșua, cale de întoarcere nu există.

Ea nu are timp pentru asemenea emoții negative, pentru certuri, reproșuri, întrebări fără răspuns, nopți nedormite. Ea nu are timp pentru a cere explicații, pentru a supraveghea bărbatul. El nu este un copil mic, poate avea grijă de sine.

Poate înțelege ce presupune o relație și cât de important este să nu oferi motive de neliniște. În loc de atacuri la persoană nefondate, poate cunoaște mai bine partenerul. În loc de insinuări și cuvinte aruncate în gol, poate sta de vorbă cu el.

Din această cunoaștere reciprocă își vor da seama ambii dacă are rost, dacă există iubire. Dar cu siguranță nu va exista gelozie, nu va exista o atitudine disperată, emoții care nu sunt deloc constructive.

© De Vorbă cu Tine