Există și asemenea scenariu, atunci când eforturile și sentimentele profunde ale unui bărbat sunt anulate de gesturile nepotrivite ale femeii de alături, când acea atitudine grijulie și demnă nu este suficientă pentru a păstra un suflet de om.

Când ignorarea devine o normalitate în relație, când conexiunea emoțională este înlocuită cu reproșuri și cuvinte care dor, când dorința de a fi bine nu este reciprocă, tot ce a fost construit se pierde, devine o mocirlă a propriilor regrete.

El poate pleca pentru totdeauna, știind că nu a fost niciodată înțeles cu adevărat, nu a fost acceptat și nu i-au fost validate emoțiile. A încercat să te păstreze aproape renunțând la o parte din sine, poate cea mai frumoasă și sinceră parte.

A căutat să-ți demonstreze că este acel bărbat demn și corect, fără a reuși să te convingă că are cele mai bune intenții. Nu ai vrut să-i îmbrățișezi lumea și povestea, nu ai renunțat la anumite comportamente egoiste, credeai că este dator cu ceva.

În tot acest timp, discuțiile voastre și-au pierdut din intensitate, din valoare. Orice încercare a lui de a clarifica lucrurile, de a-ți vorbi despre așteptări și planuri de viitor a fost desconsiderată, interpretată într-un sens rău, lăsată fără răspuns.

El vrea mai mult decât o aventură, tu fugi de anumite responsabilități. El încearcă să ofere siguranță și grijă, tu vrei să-i controlezi viața, să-ți impui propriile așteptări, să pui presiune atunci când nu are rost. Refuzi să-l înțelegi cu adevărat.

Nu ai încercat să-l cunoști, să-i descoperi sufletul bun

Ai văzut doar defecte și interese în gesturile lui, te-ai refugiat în propria lume atunci când avea cel mai mult nevoie de tine, ai ales să taci și să ignori realitatea, când îți vorbea despre lucruri care pot fi înbunătățite, schimbate.

Plecarea lui nu este un moft personal, un mod de a se răzbuna, un fel de a anula tot ce simte pentru tine. Acum știe că nu mai poate lupta pentru doi, nu mai poate căuta soluții care vor fi imediat anulate de tine.

Poate că nu o faci în mod intenționat, poate că limbajele voastre de comunicare sunt diferite, dar în locul momentelor de afecțiune există doar critică și reproșuri, o tensiune permanentă, o îndoială față de tot ce se întâmplă.

Se simte singur și neînțeles atunci când refuzi să-l încurajezi și să-l susții, să fii aproape în momente complicate, să-i asculți cuvintele. Se îndepărtează de tine, știind că în această lume nu va găsi empatie, apropiere, liniște.

Tot ce face de dragul vostru este transformat în motiv de nemulțumire. Într-o zi pur și simplu a înțeles că nu contează doar cât de mult luptă pentru voi, contează și reacția ta, felul în care răspunzi la aceste gesturi, atitudinea ta.

Emoțiile sincere de cândva au fost ignorate de prea multe ori, acea bucurie de a trăi o poveste de iubire s-a risipit în aer. Nu mai există recunoștință și asumare, apropiere și echilibru, au rămas regretele, tăcerea, indiferența, neputința.

© De Vorbă cu Tine