Te-ai apropiat de lumea lui cu sinceritate, cu inima plină de iubire. L-ai acceptat în lumea ta, fiind gata să începi această poveste frumoasă, să o trăiești, să construiești în fiecare zi. Sufletul tău se atașa de alt suflet, de drag și dor.

Iubirea ta era curată, era sinceră. Demonstrai că are rost, fără să simți că faci vreun efort. Luptai pentru acea relație, fără să obosești cât de puțin. Dimpotrivă, acele sentimente îți dădeau aripi, te motivau, aduceau lumină.

Nu te-ai gândit o clipă că povestea se poate sfârși, că visul poate dispărea. Nu s-a întâmplat peste noapte, nu aveai cum să descoperi prăpastia dintre voi, când gândurile tale erau dominate de emoții fericite.

Dar s-a întâmplat. În timp, ai descoperit cealaltă față a unui om considerat perfect. Sau poate că măștile purtate ani buni au fost date jos. El nu se mai regăsea, el se plictisea rapid, el căuta altceva, el te privea cu indiferență.

Chiar și atunci, nu te-ai îndepărtat. Nu ai refuzat să lupți, să cauți cu disperare soluții. Nu ai încetat să lași recunoștință lângă inima lui, sperând că va exista o reacție, că-și va asuma rolul de partener, de iubit, de om drag.

Dar omul drag devenea tot mai străin. Atunci când îl întrebai despre lumea lui și îți răspundea vag, fără interes. Atunci când îl provocai să-și deschidă sufletul și tăcea. Atunci când se prefăcea, când mințea, când te folosea.

Când se credea Universul tău

Îți era frică să recunoști că nu te mai regăsești în această poveste. Îți era frică să accepți gândul că, de fapt, nu știi cine este alături de tine. Ai construit o imagine ideală, care s-a dovedit a fi o iluzie. Ai căutat fericirea lângă o umbră.

Străin a devenit, atunci când aveai atât de multă nevoie de el, de cuvintele lui sincere, de îmbrățișarea lui caldă și nu primeai decât respingere. „Nu am timp” îți spunea de fiecare dată. „Ce vrei și tu de la mine?”

Tu voiai să fii auzită, înțeleasă, dorită. Dar lumea ta devenea tot mai respingătoare pentru el, așa cum lumea lui devenea tot mai străină pentru tine. Ai înțeles cât de diferite vă sunt valorile, gândurile, dorințele, așteptările.

A devenit un străin, atunci când îți vorbea urât, cu un aer de superioritate, cu o atitudine batjocoritoare. Credea că nu-l vei părăsi niciodată, erai sigură că nu ești în stare să-l lași, îți controla emoțiile. Dar toate au o limită.

A devenit un străin, când îți promitea atât de multe și nu făcea nimic. Când uita că exiști în viața lui, că e nevoie de implicare pentru a reuși. Ai înțeles la timp că nu ai nevoie alături de un bărbat căruia nu-i pasă.

Poate că, în adâncul inimii tale, încă mai păstrezi amintirea unui trecut. Dar știi prea bine că ai ales corect. Ai ales liniștea, ai ales să nu mai construiești lângă un om, străin de toate sentimentele tale curate.

© De Vorbă cu Tine