Atunci când plec din viața cuiva o fac frumos. La fel am procedat și cu tine, omul meu indiferent

Atunci când plec din viața cuiva o fac frumos. Nu reproșez, nu vorbesc urât. La fel am procedat și cu tine, dragule. Te-am îmbrățișat și te-am rugat să ai grijă de tine. Mi-ai spus că procedez ca Iuda. Ah, cât de orgolios ești. Nu te-am trădat. Nu am plecat la altul, nu mi-am vândut sufletul pentru bani, și nu te-am lăsat la greu niciodată. Mereu te-am înțeles, te-am susținut, te-am încurajat. Dar de mine cine să aibă grijă? Cine să mă asculte? Cine să mă susțină? Cine să creadă în visurile mele?

Tu, cel care mă numeai nebună, proastă, naivă, urâtă? Tu, cel care erai indiferent și rece? Ți-am spus ce nemulțumiri am, ce așteptări. E vina mea că nu mă ascultai? E vina mea că nu ai știut să citești printre cuvinte? Spune-mi, e vina mea că m-ai lăsat să plec și nu ai făcut nici un efort ca să mă reîntorci? Spune-mi, cine pe cine a trădat?

Eu, cea care mereu am fost sinceră, iubitoare, care te-a respectat? Sau tu, cel care m-ai mințit, care nu mi-ai dat aripi să zbor, dar pietre ca să fiu îngenunchiată, m-ai înjosit, mi-ai vorbit urât. Doar cereai și nu ofereai nimic. Dar, cu toate acestea îți doresc doar binele, fii fericit.

Cu drag, Mary!