fb

Vei întâlni alte femei și vei înțelege că nu sunt ca mine. Atunci îți va fi dor…

Timpul le va așeza pe toate la locul lor. În afară de amintiri. Va fi o dimineață devreme, când îți vei bea cafeaua sau o seară ploioasă, când vei sorbi dintr-un pahar cu vin… și atunci vei respira greoi, știind cu nu sunt alături. Din cealaltă cameră cineva te va striga, dar nu vei auzi. Amintirile toate vor reveni ca o furtună și-ți vor inunda creierul. Vei ști, fără să vrei, că lumea nu mai e la fel de frumoasă. Atunci îi va fi dor…

Într-o zi, vei merge pe o stradă pustie, cu căștile în urechi, cu capul ascuns sub glugă, când te vei opri și vei tresări. Vei înțelege că asta era strada noastră. Și că nu ți-a reușit cu nimeni alta să însușești atât de bine acest concept: „a noastră…” Atunci îți va fi dor…

Într-o zi, veți sărbători o lună sau doi ani de când vă întâlniți. Vei săruta omul de lângă tine, forțându-te să oferi ceea ce ai oferit cândva. Vei închide ochii și-ți vei aminti toate zilele noastre… un an, doi, cinci. Atunci îți va fi dor…

Vei păstra dorul în tine și vei ști că e singurul moment în care nu te poți controla. E firesc să-ți fie dor de cineva. E firesc să-ți fie dor de ceva pe care l-ai trăit cu intensitate. Un moment, o stradă, o călătorie, un sărut. E firesc să păstrezi în tine toate astea, ca o amintire ce a fost. E firesc să vrei să mergi mai departe, căutând alte amintiri. E firesc lupți pentru ceea ce ai în prezent, dincolo de momentele de stângăcie care-ți pot răvăși prezentul. E firesc să speri… așa cum e firesc să-mi fie și mie dor…