fb

Uneori suntem ca niște fluturi care dau din aripi o zi și cred că e pentru toată viața

Ne îndrăgostim de oameni care vor fi în viața noastră o zi, dar vor lăsa urme pentru totdeauna. Ne atașăm de momente care ar trebui să dispară de cum s-au întâmplat, dar ele rămân atârnate de suflet mult timp înainte. Credem că o relație fără succes poate dura o veșnicie, dar ea se termină și apoi suferim. Și invers, atragem de partea noastră dragostea, îi promitem că vom fi alături de ea mereu, dar după prima zi încetăm să-i dăm motive să rămână. Încetăm să iubim și doar existăm împreună. În doi. Prea puțin timp e cu noi propria speranță. Prea puțin tim avem încredere în doi.

În dragoste, căutăm ca omul de lângă să iubească și pentru noi. Avem o poftă nebună de iubiri de-o viață, de istorii de alea frumoase cu final fericit, dar nu încercăm să reparăm când ceva scârțâie. Refuzăm să ne corectăm propriile greșeli. Apoi mai dorim să spune cineva iartă-mă. Suntem prea nebuni în momente de liniște și prea tăcuți când ar trebui să spunem ceva. De aici vin toate neajunsurile: credem că totul ajunge, că totul e bine așa cum este, că va ierta, că va iubi mai departe. Prea mult credem în minuni și prea puțin în omul de alături. Prea puțin ascultăm. Prea puțin luptăm.

Luptăm cât să cucerim. Cât să spunem unei femei sau unui bărbat că uite, îmi placi și aș vrea să fiu cu tine. Aș vrea ca într-o zi să avem copiii noștri care să ne bucure viața. Și nepoți, când vom fi bătrâni. O spunem, fără a înțelege că în spatele unor astfel de cuvinte e multă muncă. Dăruire. Uneori și nopți nedormite. Certuri pe care tot noi trebuie să le punem capăt. Dorințe de a lăsa totul baltă pe care tot noi trebuie să le oprim. Nimic nu e pentru toată viața, dacă o viață nu vom lupta pentru asta. Împreună, ținându-ne de mână, la bine și la greu, dar mereu. E suficient o clipă să întorci spatele unei promisiuni, că totul se rupe. E suficient să înșeli, să spui o minciună, să trădezi, că se rupe. Apoi? Apoi vom fi niște fluturi cu aripi frânte care vor striga pe la intersecții că odată, într-o zi frumoasă de primăvară, au luptat după dragostea lor. Dar după i-au uitat numele.

Uneori suntem ca niște fluturi care dau din aripi o zi și cred că e pentru toată viața.