Uneori, oamenii care sunt la mii de kilometri depărtare pot să te facă să te simți cu mult mai bine decât oamenii care îți sunt alături

Nu distanța adaugă sau scade din dragoste, dar dragostea apropie sau desparte. Doi oameni care se iubesc se vor iubi chiar și dacă între ei va fi o lume întreagă. Doi oameni care sunt indiferenți așa vor fi chiar și dacă se vor culca în fiecare noapte în același pat. Să cauți motive în kilometri distanță e fără sens, din moment ce iubești omul și nu locul unde este el. Firește, ai vrea să-l cuprinzi, să-l auzi în fiecare zi și să-i știi poveștile, dar nu o îmbrățișare face diferența. Nici un sărut oferit dimineața. Diferența face să simți cu tot sufletul că pe omul ăsta ai vrea să îmbrățișezi cel mai mult și pe omul tău ai vrea să-l săruți. Pentru că sunt înbrățișări pe care le ia, dar nu le vrei și îmbrățișări pe care le dorești cel mai mult, dar nu le poți avea.

Sunt oameni care îți zâmbesc și știi că o fac fals. Sun oameni care te sărută cu drag și nu simți nimic drept răspuns. Sunt oameni care îți trimit de departe un gând bun și tot ce îți dorești atunci e să fii lângă ei. Se întâmplă să trăiești ani buni lângă cineva și să te gândești la alt om. Se întâmplă să fii aici și să vrei acolo. Se întâmplă să vrei mai mult cuvintele de susținere din partea celui care e departe decât îmbrățișarea omului de lângă. Și niciodată nu vei pune distanța între voi.

Uneori, oamenii pe care îi avem în suflet sunt mai dragi decât oamenii pe care îi avem alături iar oamenii de la mii de kilometri distanță sunt mai doriți decât cei care ne țin de mână. Uneori e invers. Și totuși, ceea ce îți dictează inima trece de orice interes și motiv. Iar cu asta spui totul.

Uneori, oamenii care sunt la mii de kilometri depărtare pot să te facă să te simți cu mult mai bine decât oamenii care îți sunt alături. – citat cu autor anonim