Nu întotdeauna cuvintele te salvează. Nu mereu cuvintele sunt cea mai bună metodă ca să demonstrezi. Uneori vorbele te ajută să cucerești, însă pentru a păstra ai nevoie de altceva.

Cuvintele pot convinge mintea, dar faptele ating sufletul. O promisiune spusă poate fi uitată, însă o îmbrățișare simțită la momentul potrivit rămâne în memorie o viață întreagă.

Omului de alături îi este plăcut să știe că tu îi vei spune mereu ceva de bine atunci când va fi cazul. Dar pe lângă asta mai contează altceva. Contează un gest, o susținere sau o îmbrățișare cu atât de multă emoție în spatele ei.

Contează felul în care îl privești când nu spui nimic. Contează mâna pe umăr atunci când tace, zâmbetul când nu are putere, privirea care spune „sunt aici”.

Uneori tot ce îți dorești e să tăceți în doi îmbrățișați. Uneori vrei să te pierzi în brațele lui și să nu-ți pese de nimic. Să uiți de lume, de zgomot, de griji, și să simți doar inima lui cum bate lângă a ta.

Uneori vrei să înțelegi prin îmbrățișarea asta că te susține, că are grijă de tine, că nu te va părăsi niciodată. Că acolo, în brațele lui, e locul unde se termină toate temerile și începe liniștea.

Restul va fi doar un moment trecător, un minut, o secundă care nu va conta. După ani de zile îți vei aminti doar de câte ori a fost el alături, de câte ori a știut să tacă cu tine, de câte ori te-a strâns mai tare atunci când viața te lovea.

Fericirea nu se măsoară în vorbe, ci în clipele în care ai fost ținută aproape.

Trăiește momentul. Trăiește omul de alături. Trăiește îmbrățișarea lui. Trăiește fiecare atingere. Trăiește prezentul. Trăiește fericit o viață care se împarte la doi.

Lasă cuvintele deoparte și îmbrățișează mai mult. Și mai sincer. Pentru că uneori, iubirea nu are nevoie să fie spusă. Are nevoie doar să fie simțită.

Uneori, în locul a o mie de cuvinte, trebuie pur și simplu să îmbrățișezi. – autor anonim