fb

Uneori e peste puterile tale să lupți pentru cineva, să te dezamăgești, să iubești pentru doi. E atât de greu să te îneci atunci când știi să înoți

Trebuie să iubești până la capăt și cu toate puterile tale. Trebuie să iubești din suflet și să nu ții cont de nimic. Trebuie să iubești pe celălalt mai mult decât te iubești pe tine. Asta e starea ideală, pură a dragostei și spre ea trebuie să tindem. Însă nu întotdeauna este așa. Nu toți oamenii sunt buni de iubit, cât de grosolan nu ar suna asta. Nu toți oamenii merită emoțiile noastre, tristețea și fericirea noastră atunci când iubim. Se întâmplă să lupți prea mult, să oferi prea des și să uiți de tine până la refuz și atunci nu e dragoste, e suferință. Atunci chiar dacă știi să iubești, te arzi.

Nu putem suferi mai mult decât iubim. Între fericire și nefericire întotdeauan trebuie să fie un echilibru, altfel trecem dincolo de limite și ne pierdem prea repede. Altfel uităm cine suntem noi. Uitând, pierdem și ultima șansă de a mai putea iubi cu adevărat. E un labirind întortocheat dragoste căruia îi dai de capăt doar dacă ai alături un om corect. Unul care știe secrete, dorințe, visuri. Doar așa poți trece dincolo, spre o dragoste care nu obligă la nimic.

E peste puterile tale să trăiești totul de una singură. Să iubești pentru doi. Mai ales atunci când știi cum se iubește cu adevărat și că ceea ce trăiești alături de omul din prezent nu e dragoste. Mai ales când ești sigură că se poate și vezi indiferență. E greu să poți să lupți și să nu ai pentru cine. E greu să știi să oferi și să nu ai cui. Atunci fie suferi, fie pleci, fie faci ca celălalt să înțeleagă și sunteți fericiți. Altfel nu ai cum.

Uneori e peste puterile tale să lupți pentru cineva, să te dezamăgești, să iubești pentru doi. E atât de greu să te îneci atunci când știi să înoți.