fb

Uneori cei mai fericiţi oameni din lume au sufletele cele mai triste

Ea și-a strâns lucrurile în grabă și a plecat după o fericire pierdută. A găsit-o în brațele lui, într-o zi de refugiu. Și-a permis să lase în urmă un trecut și câteva amintiri. Grele amintiri. Şi-a spus că așa e mai corect. Şi-a promis că de data asta va fi pentru totdeauna. Nu a greșit.

El a apărut de nicăieri și a devenit totul. El i-a dat motive să iubească din nou. El i-a promis o familie și-o casă a lor, cu copii frumoși. Ea a ajuns să trăiască promisiunea lui. E un om fericit și-ar fi gata să dea orice pentru bărbatul iubit. Doar uneori, trăind momentul ei de singurătate, e tristă. Sufletul ei este trist.

Oamenii nu sunt fericiți din prima. Nu se trezesc cu primele raze ale soarelui și o iau de la capăt. Uneori cicatricile sunt mai adânci decât poți duce. Uneori fericirea costă mai mult decât poți oferi. Totuși, merită fiecare monedă.

Oamenii își dau a doua șansă, dar undeva rămâne și prima. Rămâne un regret, o dezamăgire, o rană, zi-i cum vrei, dar n-o să le poți lăsa în urmă decât în momentul când va trebui să alegi: fericirea de acum sau suferința de atunci.

Cât nu ar fi de straniu, va fi prea greu să alegi. Nu te va lăsa trecutul. Nu te va lăsa tristețea. Unii nu înțeleg asta, cum e să trăiești suferind și să accepți asta. Tot ei nu înțeleg că uneori suferința e tot ce te leagă de ce a fost frumos odată.

Totuși, într-o zi va trebui să alegi.

Tu vei avea fericire și vei alege fericire. Cum să nu zâmbești, când el e atât de bun, când el te iubește atât de mult. Îl vei iubi cu reciprocitate şi în timp vei înțelege că asta e dragoste și nu forțarea de atunci. Asta e fericirea adevărată: delectarea de la fiecare moment, în doi.

Vei uita, vei lăsa, nu îți va mai păsa. Vei gândi că așa a fost să fie. Te vei trezi cu primele raze ale soarelui și vei ști că ai luat-o de la capăt. Că iubești.

De Vorbă cu Tine