fb

Tu nu ești nebun. Ești doar nebunia mea

Ne forțăm să înțelegem un om, gesturile lui, faptele și caracterul, și dacă astea nu sunt pe placul nostru spunem că-i nebun. Și totuși se întâmplă să ne îndrăgostim de unii oameni și să percepem nebunia lor drept stare de bine. Atunci ei se transformă în fața noastră, devin îngeri sau demoni, devin creatori sau lași, devin partea noastră de nebunie pe care nu am avut-o niciodată. Trăim o nebunie comună. Poate cea mai plăcută și mai cuminte nebunie. Și atunci am vrea să spunem…

Tu nu ești nebun. Nu, nebună e lumea pe care am trăit-o în absența ta. Nebune sunt diminețile suportate fără de tine și serile în care ți-am dus lipsa. Tu nu ești nebun. Ești îndrăgostit, bun, cuceritor, diferit poate, dar nicidecum nu treci dincolo de starea firească a unui om. Mi-ai propus într-o zi să împărțim lucrurile bune și rele și de atunci te-am lăsat în inima mea. Te-am perceput ca parte din idealurile și realitățile mele. Te-am găsit mai frumos ca niciodată în suflet.

Tu îți trăiești nebunia fiind alături de mine, și poate că asta e cea mai frumoasă declarație de dragoste. Tu mi te dedici în totalitate, și poate că acesta e farmecul unei iubiri. Eu? Eu m-am regăsit alături de tine. Mi-am adunat toată pofta de viață și de iubire într-un sărut și ți l-am oferit ție. Apoi m-ai făcut să doresc mai mult. Apoi m-ai cucerit. Apoi m-ai păstrat. Dragul meu, ești cea mai frumoasă nebunie. Nebunia mea!

Tu nu ești nebun. Ești doar nebunia mea.

Foto: cosmo.com