fb

Trăim în epoca telefoanelor fără fir și a relațiilor fără sentimente. De asta atât de multe cupluri au ajuns să se despartă cu ajutorul unui mesaj, fără a încerca câtuși de puțin să repare ceva

Dacă nu ești pregătit să faci față unui adevăr, îți recomand să nu citești acest articol. Nu-ți voi spune că detest această lume, pentru că fac și eu parte din ea. Nu voi reproșa nimic nimănui.

Cred însă că noi suntem cei care nu știm limita lucrurilor. Cofundăm iubirea cu mesajele drăguțe trimise de un necunoscut pe o rețea de socializare, ne imaginăm că dincolo de monitor se află un om perfect.

Ne îndrăgostim de fraze plagiate, de cuvinte false și ne facem planuri în care implicăm un străin. Așteptările pe care le avem de foarte multe ori nu se adeveresc și apoi ajungem dezamăgiți și frustrați.

Trăim o viață în care dăm vina pe oricine, numai nu ne recunoaștem propriile greșeli.

Trăim în epoca telefoanelor fără  fir și a relațiilor fără sentimente. Vorbim în grabă la telefon și facem poze în care părem fericiți și împliniți. Postăm pe rețele de socializare declarații de dragoste, dar când suntem alături de omul nostru abia de ne privim, stăm țintiți cu ochii la televizor sau apreciem pozele de pe Instagram.

Atunci când suntem triști ne plângem străinilor, dar nu ne ducem la cei care cu mare drag  așteaptă să ne strângă în brațe. Am uitat de plimbările prin ploaie, am uitat să ne bucurăm de mâncarea noastră preferată. Am uitat să iubim și să ne iubim.

Am uitat să comunicăm în realitate. Oare niște emoticoane pot înlocui emoțiile și atingerile sincere?

Ne iubim prin mesaje și ne despărțim la fel. Ne ajung două cuvinte ca să credem că iubim și să evităm argumentele adevărate. Scriem un „Adio” fără prea multe explicații. Nu facem nici cel mai mic pas pentru a salva ce am clădit în câteva luni sau în câțiva ani.

Relațiile noastre sunt goale, în ele se mimează iubirea, ne mințim că trăim o dragoste adevărată. Adevărul e că atingem etapa îndrăgostirii, iar atunci când ieșim din această euforie rămânem dezamăgiți și frustrați. Și a cui e vina? A societății care se dezvoltă pe zi ce trece?

Nu. Vina e a noastră, că nu știm să rămânem NOI, să fim buni și iubitori. Nu suntem stăpâni pe noi, ne lăsăm manipulați și suntem niște lași care refuză fericirea, oamenii minunați de dragul unor lucruri fără sens și trecătoare.

Fiți voi înșivă, fiți adevărați, fiți iubitori.