fb

Trăiesc, sunt lângă tine, împart din dragostea și viața mea. Ia-o atât cât este, dar ia-o toată, până la ultimul strop

Fragment din romanul „Portocalele verzi” de Vitali Cipileaga

Se apropie și mă îmbrățișează strâns. Simt cum plămânii îmi ard sub presiunea îmbrățișării, dar îl las să-și topească toată durerea în ea.

— E normal, Eldar, să-ți fie frică. Las-o să trăiască, nu-ți fie rușine de ea. Și mie îmi este frică, dar sunt împăcată cu tot ceea ce am trăit și cu ceea ce urmează să se întâmple.

Îi mângâi fața fetiței mele și o văd cum zâmbește prin somn. Eldar surprinde și el momentul, îl văd cum în sfârșit schițează un zâmbet. Sunt sigură că Evelyn îi va oferi multe motive să zâmbească de acum înainte și că această emoție va fi reciprocă.

Caut prin coș și scot de acolo sute de poze.

— Atunci când eram mică, îmi doream atât de mult să știu cum arăta mama la diferite vârste, să o surprind în diferite momente, singură, împreună cu tata sau în trei. Din păcate, nu aveam decât trei fotografii, aproape identice.

Am simțit dintotdeauna că trebuie să-mi fotografiez viața, că într-o zi cineva mi le va cere. Te rog să le păstrezi.

Comandă noua mea carte, romanul „Portocalele verzi” pe Libris (livrare în România) sau Bestseller (livrare în Moldova  și internațional)

La întoarcere în Madeira, brusc îi cer să oprească mașina.

— Te rog încă un lucru doar. Mă privește mut. — Nu mă privi ca pe o muribundă. Trăiesc, sunt lângă tine, împart cu tine din dragostea și viața mea. Ia-o atât cât este, dar ia-o toată, până la ultimul strop.