Povestea se învârte în jurul unui om care a fost purtat de valuri pe o insulă pustie, după ce corabia în care se afla a fost înghițită de ape.

A rămas unicul supravieţuitor şi se tot ruga la Dumnezeu să-l salveze. Cerceta orizonturile în fiecare zi, cu speranţa că va fi văzut de cineva.

Disperat şi obosit, omul a decis să-şi construiască o căsuţă din ce a găsit. A adunat toate scândurile corabiei şi a asamblat o mică locuinţă.

Dar într-o zi, întorcându-se de la vânătoare, s-a îngrozit văzând că mica lui construcţie era cuprinsă de flăcări. Fumul negru şi atât de abundent ajungea până la cer.

Cel mai înfricoșător era că odată cu locuinţa i-au ars și toate lucrurile adăpostite în ea. A rămas cu nimic. Neputincios și mâhnit, omul strigă la cer:

– Doamne, cum ai putut să-mi faci una ca asta? – plângea întruna.

Dar în dimineaţa următoare, a fost trezit de alarma unei corabii ce se apropia de malurile insulei. Marinarii veniseră  să-l salveze.

– Cum aţi aflat că sunt aici? – a întrebat curios omul.

– Am văzut fumul ridicându-se la cer! – i-au răspuns marinarii.