fb

Suntem generația care a învățat că acel „pentru totdeauna” e doar o glumă

Ne-am obișnuit să ne împlinim dorințele și să plecăm după asta. Ne-am învățat să profităm de alții și să-i părăsim. Suntem siguri că putem găsi ceva mai bun. Nu mai credem în iubiri de-o viață și nu mai vrem să avem mereu aceiași oameni alături. Nu mai luptăm, nu mai dorim, nu mai suntem sinceri. Mințim ca să cucerim mai repede, cucerim ca să avem mai mult, avem ca să ne fie plăcut. Și în acest cerc vicios nu găsim încredere, nu găsim fericire care să ne ajungă pentru totdeauna.

Suntem o generație de perdanți. Dar și mai grav e că pierdem din proprie prostie. Cineva ne spune că mai bine e să ne distrăm și noi ne distrăm. Cineva ne spune că e mai plăcut să primim decât să oferim și noi așteptăm fără să facem nimic. Cineva ne lasă reci și goi și atunci tot pe noi ne învinovățim. Prea rar, mult prea rar dorim un om alături pentru toată viața. Și când ne dorim, se întâmplă ca acel om să fie ocupat sau să fie prea târziu.

Credem că este imposibil să trăim o dragoste reciprocă într-o lume atât de indiferentă și poate de asta ne retragem emoțiile din fiecare gând și gest unde ar trebui să fie emoții. Și oare nu este greșit? Fiecare dintre noi ar avea de câștigat dacă s-ar implica și ar lupta pentru fericire. Fiecare ar fi puțin mai împlinit dacă ar iubi mai mult. Chiar dacă nu pentru toată viața. Chiar dacă nu lângă omul de-o viață. Trebuie să tindem spre acel „pentru totdeauna” pentru a fi fericiți.

„Suntem generația care a învățat că acel „pentru totdeauna” e doar o glumă.” – citat cu autor anonim