fb

Ne-am obişnuit să spunem „s-a terminat”, încât de multe ori nu mai reușim să ne bucurăm de relația din prezent

De fiecare dată îndemn pe cei care citesc să treacă dincolo de cuvinte, îi îndemn să trăiască cu prezentul. Să se gândească la omul din prezent, să iubească omul din prezent, să se bucure de emoțiile trăite în prezent.

Pentru că doar prezentul poate oferi ceea ce noi adunăm în senzații de fericire, de împlinire și de recunoștință. Dar nu. Ce facem noi? Trăim cu trecutul, cu despărțirile, cu amintiri și cu relații demult consumate. Păcat.

Suntem prea obișnuiți cu despărțirile și așa uităm să ne implicăm în relația de acum. Relația asta, fără susținere și fără dragoste reciprocă, trece și ea în despărțire.

Ajungem să trăim un cerc vicios care numai bun nu este. Ea suferă, tu suferi. Ne concentrăm pe momente negative și toate gesturile frumoase se lasă uitării.

Ce-ar fi dacă tu i-ai spune dimineața cât e de frumoasă? Ce-ar fi dacă tu l-ai susține și i-ai ura o zi cu realizări? Ce-ar fi dacă seara v-ați vorbi de bine și cu căldură, în loc să vă criticați reciproc?

Oamenii își caută destinul cu lumânarea, prin paturi străine și prin relații trecute. Oamenii uită să iubească sincer și în prezent. Apoi tot oamenii regretă. Învinovățesc pe celălalt, critică, bârfesc mult și așa o relație odată frumoasă trece în motive de ură.

Am ajuns să fim bolnavi în dragoste, dependenți, frustrați, ingoranți, străini. Până la urmă, asta nu e dragoste. De ce să nu fim mai plini de recunoștință, mai emotivi, mai empatici? De ce să nu ne atașăm de ceea ce avem în prezent, de relația din prezent, fie ea să dureze și câteva zile sau câteva luni.

Trebuie să știm să ne bucurăm de ceea ce avem acum. Altfel nu merge, nu!

De Vorbă cu Tine