fb

Sunt oameni ca un drog – știi că nu se poate, dar te atrage

Nu noi decidem de cine să ne îndrăgostim. Soarta decide, timpul potrivit decide, farmecul unui om drag și gesturile care urmează. În schimb noi alegem pe cine să păstrăm alături. Iar aici vine și contradicția. Se întâmplă ca oamenii pe care îi iubim cel mai mult să-i lăsăm departe în trecut, să-i înșelăm și să-i trădăm. Și se întâmplă ca celor care nu însemnau mai nimic pentru noi să le oferim un loc direct în inimă. Apoi peste ani buni ne vom întreba cine totuși a ales: sufletul nostru sau interesele proprii?

În fiecare zi ne ciocnim cu zeci de oameni. Pe unii am vrea să-i avem aproape și-n ziua următoare, pe alții tot restul vieții noastre și pe ceilalți nici pentru o secundă. Așa se face că unii dintre ei devin dragi, mult prea dragi în timp și alții suficient de antipatici cât să-i ignorăm. Și nu contează felul omului de a fi. Sunt oameni reci și răi de care ne îndrăgostim și pe care îi admirăm și sunt oameni buni de care nu ne pasă. Diferența o face apartenența noastră la visurile și lumea celuilalt.

Ne atrag lucrurile interzise. Ne atrag și oamenii care sunt refuzați de alții, care sunt considerați prea diferiți de restul masei. Găsim la ei ce nu am găsit o viață la noi. În schimb celor lingușitori, celor prefăcuți și lipitorilor le întoarcem spatele. Prea mulți sunt și prea silă îți este de ei. Să vezi cum mint și tu să știi asta. Să știi că te trădează și să îți zâmbească în față. Atunci spui că mai bine să fie direct și așa cum este el, decât să fie un gentelmen cu mască de ipocrit. Atunci faci diferența. Atunci înțelegi cu cine să rămâi și de lângă cine să fugi.

Sunt oameni ca un drog – știi că nu se poate, dar te atrage. Și sunt oameni ca o tortă – e dulce, e gustos, dar deja ți-e silă. – citat cu autor anonim