Singurătatea – epidemia secolului XXI

Singurătatea este o stare psihologică stresantă și împovărătoare.

Faptul că nu găsim oameni cu care am putea comunica ar putea fi o cauză a singurătății, dar sunt și oameni ce poartă povara de a fi singuratici chiar și aflându-se în miezul unei petreceri, sau având mii de amici virtuali.

Este important să facem diferența dintre lipsa dorinței de a întemeia contacte cu oamenii și incapacitatea psihologică de a o face.

Cea de a doua reprezintă o trăsătură psiho-emoțională toxică, care ne blochează abilitatea, apoi deprinderea de a deveni individualități.

Recent a fost demonstrat că lipsa satisfacerii necesităților sociale a creierului conduce la devieri psiho-fiziologice. În urma unui experiment s-a aflat că, experimentând singurătatea – în organismul nostru se produc schimbări incredibile.

Crește nivelul hormonilor stresului, crește tensiunea arterială, scade calitatea somnului și capacitatea de autorevigorare a organismului, dar și complică abilitatea de a percepe informația complexă, cu caracter intelectual.

Nu are rost să îmbrățișăm libertatea, chiar și atunci când vrem să ne protejăm de răul din jur, de caracterul urât al unor oamenii. În această lume există și oameni buni, care au fost și ei cândva singuri, dar au învățat să-și deschidă sufletul.

Din păcate, singurătatea este un subiect-tabu

E paradoxal acest lucru, întrucât potrivit statisticilor coeficientul de singurătate, deși variind de la o situație la alta, crește extrem de mult.

Singurătate pare a se transforma într-o epidemie globală, nu doar într-o problemă psihologică cu importanță sporită.

Epidemia singurătății este produsul unei epoci supratehnologizate ce ne-a adus la o senzație iluzorie a apropierii, a „prieteniei” virtuale.

Până la urmă – ne înecăm, treptat, tot mai profund în izolare și ură față de tot ce ar trebui să iubim. Și totuși, suntem capabili să facem față acestui fenomen.

Putem găsi lumina de la capătul tunelului, refuzând să ne complacem în această stare de neliniște, de insuficiență, de neputință. Putem evada din propria lume haotică, descoperind energie pozitivă lângă alți oameni.

Este important să ne dorim acest lucru. Să vrem mai mult de la propria noastră viață, fără a ne forța, fără a ne epuiza toate resursele. Să descoperim oameni senini la suflet, deschiși către cunoaștere și empatie.

Oameni care ne vor accepta așa cum suntem. care ne vor dori binele. Dar această interacțiune nu trebuie să fie doar în favoarea noastră. La rândul nostru, trebuie să învățăm să oferim. Iubire, căldură, înțelegere, apropiere.

Atunci vom simți cum lumea noastră devine puțin mai bună, mai plină de viață.