fb

Sindromul femeii nefericite: de ce apare și cum îl poți depăși

Acest așa-numit sindrom al femeii nefericite nu reprezintă o diagnoză medicală. El este, mai degrabă, o reflecție a unei stări spirituale distruse, pasive și deloc dornice de a savura viața. Mai mult de atât, femeia nefericită este întotdeauna iritată, obosită, demotivată și, firește, indiferentă față de pornirile sufletești sau trupești ale partenerului.

Totuși, de unde apare acest sindrom?

Adevărul este că el ne invadează viața atât de gradual și lent încât abia de izbutim să ne dăm seama că ne-am schimbat. Cazul meu nu este o excepție.

Totul a început cu câteva vizite scurte ale acestui sindrom. Atunci eram o fetișcană zveltă, nebunatică și îndrăgostită de viață, dar care, fără îndoială, stătea ferm pe propriile picioare și nu-i era frică de nimic. Treptat, însă, mici accese, care mă îndemnau să las baltă toate planurile mele, pentru a face de-ale gurii sau curățenie, m-au debusolat.

După nașterea fiului meu, situația s-a agravat, iar vizitele femeii nefericite din mine îmi furau controlul din mâini tot mai mult și mai mult… Iar în urma nașterii fiicei mele, am cedat complet; am devenit prizoniera acestei femei în sensul cel mai direct al acestui cuvânt: m-am lăsat problematizată de evenimente superficiale, eram îngrijorată, în mod constant, de orice mi se întâmpla și, cireașa de pe tort, m-am și îngrășat exagerat de mult.

Din cauza negativismului pe care-l cultivasem în jurul meu, copii zâmbeau tot mai rar, prietenii evitau vizitele îndelungate, iar soțul a încetat complet să-mi mai șopteasă cuvinte plăcute înainte de somn.

Acum, întrebarea fundamentală rămâne: cum putem depăși acest sindrom?

Nu există o formulă de succes unică, în acest sens. Există, însă, câteva acțiuni concrete, pe care le puteți practica, și care vor dărui dulceață percepției voastre a propriului corp și a relațiilor cu alți oameni. Din acest motiv, le-am grupat în formă de 3 porunci funcționale. Iată care sunt acestea!

  • Sunt suficient de bună exact așa cum sunt acum

E mare păcat să ne irosim tinerețea, frumusețea și dragostea pentru viață pe gânduri toxice și senzații, care strigă: „Nu ești suficient de bună!”. Adevărul este că ești! Nu trebuie să-ți sacrifici sănătatea fizică și psihologică, pentru a face totul pe placul tuturor și a cerși aprecierea altora. Ești unică. Ești specială. Ești suficientă!

  • Nu-mi pasă ce cred alții despre mine, prioritatea mea sunt EU!

Nu vreau să cultiv clișee aici, dar, într-adevăr – ceea ce contează în realitate este bunăstarea spirituală a ta și a familei tale. Dacă există oameni care tind să o tulbure, ei n-au decât să-și vadă de propria lor nefericire și să te lase în pace.

  • Nu sunt responsabilă să-mi deservesc partenerul sau copiii

Fiecare persoană în familie (în afară de copii nou-născuți) își are propriile responsabilități în cadrul acestei comunități sociale. Nimeni nu are dreptul de a vă obliga să faceți mai mult decât e nevoie de făcut sau decât vă doriți voi înșivă să faceți. Asigurați-vă că acest mecanism al drepturilor și responsabilităților este echilibrat la voi în familie și bucurați-vă de viață!

Source :

greatpicture