Simțim una, spunem alta, facem altceva

Recent, o prietenă a postat pe o rețea de socializare că a pus capăt relației. Pare o normalitate, dar un cunoscut m-a întrebat: „De ce a făcut asta? Mai întâi a anunțat că este implicată într-o relație, apoi dă explicații de ce a înceheiat această relație. De ce să facă din viața ei un spectacol?” Poate fi interpretat ca un show, dar putem observa că ea pur și simplu trăiește. Putem și să nu demonstrăm adevărul. Putem oriunde și oricând să ne ascundem sentimentele, chiar avem și șansa să ne dezvățăm să le mai trăim.

Toate problemele, crizele sunt din cauza faptului că nu trăim prezentul. Ne creăm o imagine, apoi încercăm să credem în ea. Ne folosim atât de mult de măști, încât nu mai putem să ne găsim pe noi înșine. Nu spune că trăiești fără măști. Toți au măști – personalitatea este o parte a psihicului, pentru restul lumii. Personalitatea e necesară, utilă, motivată – ea ne ajută să ne adaptăm mediului înconjurător.

Dar există și un efect secundar. Un conflict intrapersonal interminabil. Confuzie: pornirile interioare sunt unele, reflexiile exterioare complet altele. Din asta rezultă neînțelegerea faptului: Cine sunt? Cum sunt?

Simțim una, spunem alta, facem altceva. Nu exista unicitate. Inconștientul, care păstrează toate fricile noastre, inventează scuze frumoase. „Fericirea e tăcută” – va spune unul. „Inițiativa trebuie pedepsită”- va remarca altul.

O mie de motive care te împiedică să te exprimi. Ciudat, dar se consideră o normalitate să fim imuni. Să ascunzi propriile emoții, sentimente. Să le faci confortabile și să le controlezi. Oamenii, care printr-un mod miraculos au păstrat în sine capacitatea de a rămâne vii, sunt nevoiți să se justifice pentru asta: „Se poate eu să trăiesc, dar să nu simulez viața?” 

Paradoxal este că ne abținem să fim adevărați în fiecare moment, noi iubim sinceritatea. Și avem încredere în ea. Chiar dacă la nivelul fricilor inconștiente din care crește judecarea, ne vom agăța de stereotipuri, dar după ajutor si susținere ne vom adresa oricum celui care simte. Deoarece niciodată nu știi ce se ascunde în spatele fațadei frumoase.

Sursa :